Cum se transmite infecția cu tuberculoză și care sunt metodele de tratament?

0
147

Tuberculoza este o boală infecțioasă cronică care, în prezent, poate fi tratabilă, se poate ajunge chiar la vindecarea completă a infecției. Vinovat de apariția acestei boli infecto-contagioase este bacilul Koch care poate afecta întregul organism. După cum spun specialiștii în medicină, acest bacil are afinitate pentru plămâni, provocând o tuberculoză primară care este urmată de o tuberculoză secundară, evoluția bolii fiind cronică.

Tuberculoza - infecția cu bacilul Koch, Foto: i2.wp.com
Tuberculoza – infecția cu bacilul Koch, Foto: i2.wp.com

Tuberculoza apare îndeosebi la persoanele supraponderale, care suferă de alte boli cronice și care au sistemului imunitar slab. Cei mai afectați sunt oamenii care trăiesc în țările în curs de dezvoltare, sau care stau în condiții precare de mediu. Factorii care pot contribui la dezvoltarea acestei boli contagioase sunt: scăderea rezistențe organismului, vârsta (riscul este mai mare la copiii de 0-3 ani), apărarea naturală slabă a organismului împotriva agenților patogeni, gradul masiv sau prelungit al contaminării, caracteristicile ce fac un organism să fie fragil și vulnerabil, cu un risc crescut de îmbolnăvire.

Infecția se transmite pe cale aeriană, prin ploaia de picături bacilifere, prin picături de salivă ce conțin bacilii Koch, prin obiecte contaminate cu picături bacilifere care se ridică în aer și apoi sunt inhalate sau prin particule de praf. Germenii de la persoanele infectate sunt inhalați de cele neinfectate și astfel ajung în organismul lor. În cazuri mai rare bacilul Koch se poate transmite de la bovinele bolnave prin lapte, unt, spută, urină și puroi, deci și pe cale digestivă nu doar aeriană. Bacilul Koch este numit astfel după numele lui Robert Koch, care l-a descoperit. Acest bacil este rezistent la alcool, la uscăciune și frig. Este sensibil la lumina solară, la radiațiile ultraviolete, la căldură și apă fierbinte. Se cunoaște noțiunea de fenomenul Koch care se referă la imunitate. Potrivit cercetătorilor în domeniul medical, bacilii care infectează un animal sănătos provoacă moartea acestuia, însă, dacă inocularea cu bacili se face la un animal care este deja tuberculos se ajunge la o reacție care produce ulcerație dar treptat se vindecă. În concluzie bacilii Koch pot oferi animalului o stare de hipersensibilitate (dată de reacțiile intense la noul contact cu bacilii respectivi) dar și de imunitate (care se opune răspândirii lor în organism).

Tuberculoza poate da simptome în primele faze ale bolii sau poate fi și asimptomatică ceea ce face să fie depistată deja în fază gravă. Acest lucru face ca diagnosticul să fie mai complicat, deoarece boala poate da complicații, ea se cronicizează în timp. La persoanele bolnave care au simptome caracteristice tuberculozei incipiente se poate obseva că bacilul Koch, care a pătruns în organismul lor, a provocat leziuni anatomice și modificări biologice. De obicei, bacilii de acest gen se multiplică în plămâni și produc leziuni la nivelul acestora. Primele simptome care apar sunt: stările febrile, tusea, transpirațiile nocturne. Infecția din plămâni se răspândește pe cale limfatică sau pe cale sanguină în tot corpul. La început apar reacții inflamatorii la alveole, aceste leziuni în cazuri fericite dispar, iar în situații mai puțin fericite se cazeifică, deci se necrozează, se transformă într-o susbtanță cenușie-gălbuie ca brânza. Treptat secrețiile de acest fel se elimină prin expectorație și în timp rezultă caverna caracterizată prin lipsă de substanță. În cazuri de tuberculoză se pot produce și leziuni productive nu doar exsudative. La microscop aceste leziuni sunt de forma unor focare, de tuberculi alcătuiți din celule gigant cu mai mulți nuclei care la periferie au straturi de celule limfoide și epiteliale. Prin unirea acestor focare mici se formează tuberculomul ce are diametrul de 1-4 cm. În cazuri de tuberculoză pulmonară, pentru stabilirea exactă a diagnosticului se recoltează mostre de secreție din expectorație și de lichid de spălătură gastrică pentru analiza în laborator și depistarea bacilului. Dacă este vorba despre o tuberculoză ganglionară sau osteo-articulară, bacilul va fi găsit în mostra de puroi dintr-un abces. La tuberculoza uro-genitală, bacilul apare în urină. La tuberculoza meningiană, bacilul va fi depistat în lichidul cefalorahidian. Bacilul Koch este un microorganism în formă de bastonaș, învelit în ceară și substanțe grase. La examenul bacteriologic realizat în laborator se folosește colorația Ziehl-Nielsen prin care bacilii apar sub forma unor bastonașe subțiri, roșii, pe fond albastru.

În tuberculoza primară sau prima fază a acestei boli infecto-contagioase apar mai ales leziuni primare, adenopatii, inflamații, leziuni care se cazeifică. După înmulțirea bacililor în plămâni, infecția se transmite pe cale limfatică și hematogenă spre meninge, sistem osos și aparat uro-genital. Pe cale limfatică, infecția ajunge în ganglionii hilari. În cazul acestei forme de tuberculoză, bacilul pătrunde în organism pe cale aeriană și produce leziuni în plămâni. Timp de 3-4 luni nu apar modificări de nici un fel deoarece este perioada de incubație a bacilului. Desigur această perioadă de timp poate varia în funcție de o serie de factori din care fac parte: rezistența organismului, gradul de virulență a germenilor și intensitatea infecției. Cei mai afectați de această tuberculoză primară sunt copiii cu vărstă mică. Dacă este vorba despre un nou-născut, este posibil ca agentul contaminator să fie mama, tata sau alți membri ai familiei. În cazul unui elev, agentul contaminator poate fi și un coleg de școală. Depistarea agentului care a produs contaminarea este importantă și pentru izolarea sursei de infecție și sterilizarea ei, nu doar pentru stabilirea diagnosticului și metodei de tratament corespunzătoare vindecării. Primele simptome ale tuberculozei primare sunt: astenia, amenorea, scăderea în greutate, tusea, stările febrile, dispnee, expectorație, transpirații nocturne, stare generală de rău.

În tuberculoza secundară sau forma de superinfecție apare caverna care se cronicizează în timp. O astfel de boală apare îndeosebi la persoanele adulte și nu la copii și adolescenți. Cel mai frecvent este semnalată la cei care au rezistența organismului scăzută, care sunt obosiți, surmenați, subalimentați, trăiesc în condiții precare de mediu, sau au și alte suferințe, boli cronice. În tuberculoza secundară infecția se transmite pe cale aeriană și diseminarea bacilului se face pe cale bronhogenă, acesta este transportat dintr-o leziune prin bronhii în alte zone ale plămânilor, ale aparatului respirator. La mulți pacienți boala este asimptomatică, poate fi descoperită printr-un control radiologic. În urma înmulțirii bacililor se produc simptome de: scădere în greutate, inapetență, amenoree, astenie fizică, transpirații nocturne, astenie psihică, dispnee (care depinde de mărimea leziunilor), stări febrile de scurtă durată, tuse uscată (care mai tărziu este cu expectorație). La persoanele adulte poate să apară și o formă de tuberculoză fibrocazeoasă cavitară care se caracterizează prin apariția cavernei și a unor leziuni bronșice, infiltrate, emfizem, procese pleurale, dilatații bronșice. În astfel de cazuri pot să apară frecvent complicații în urma extinderii leziunilor. Una din formele grave de tuberculoză este tuberculoza fibroasă care se caracterizează prin apariția multor elemente fibroase care pot fibroza tot plămânul. Boala are o evoluție lentă, dar în momentul în care se agavează poate produce cordul pulmonar cronic.

Cele mai frecvente complicații ale tuberculozei sunt: hemoptizia, pleurezia purulentă, tuberculoza laringelui, pleurita, tuberculoza uro-genitală și altele. Prin aplicarea unui tratament corect tuberculoza se poate vindeca. Porivit medicilor, boala trebuie depistată din timp, în faza incipientă și astfel cu ajutorul unui tratamnet corespunzător se pot atenua simptomele într-o perioadă de câteva săptămâni. Vaccinarea antituberculoasă este metoda recomandată pentru întărirea rezistenței nespecifice a organismului. Prin acest vaccin se crește rezistența organismului la suprainfecțiile cu bacilul Koch și se protejează persoana respectivă de tuberculoza-boală. Durata imunității este de 5-7 ani.

Dintre metodele profilactice foarte important este cel de neutralizare a tuturor focarelor de contaminare, izolarea bolnavilor, tratarea lor corespunzătoare în vederea vindecării și restabilirii sănătății, sterilizarea lenjeriei de pat, a veselei, a hainelor, a lenjeriei de corp, a obiectelor, sputei, spălarea pereților și a pavimentului, dezinfectarea încăperilor prin văruire, vaccinarea sau protejarea impotriva bolii. Tratamentul are în vedere aeroclimoterapia (cura de altitudine, de aer curat, ozonat care tonifică, îmbunătățește starea fizică și psihică) și dietoterapia (sau regimul bogat în vitamine și proteine). Alcoolul și grăsimile trebuie evitate deoarece pot produce tulburări digestive. Repausul este foarte important, fie la domiciliu, fie în spital, efortul fizic trebuie să fie diminuat și în funcție de stadiul bolii sau de starea de sănătate a pacientului. Pentru ameliorarea simptomelor se administrează medicamente speciale. Pentru reducerea febrei se ia Fenilbutazonă, pentru insomnie și calamarea stărilor de neliniște se ia Bromoval, iar pentru tuse se folosesc sedative, tincturi, preparate de codeină, medicamente de calmare a acestui simptom. Siropurile naturale expectorante sunt indicate pentru bolnavii care au tuse cu eliminarea de secreții specifice acestei boli. În anumite cazuri se fac injecții pentru combaterea hemoptiziei și transfuzii repetate pentru situații speciale. Tuberculoza se tratează cu antibiotice și medicamente chimioterapice care pot fi cu efect mai mic sau mai mare în funcție de stadiul bolii. Medicamentele tuberculostatice cu efect mare sunt Izoniazina, Steptomicina, Rifampicina, Etambutolul. Acestea se administrează doar la recomandarea medicului și în doza stabilită de el. În cazul în care aparea rezistența bacilului Koch la unul din aceste antibiotice, trebuie asociate cu altele pentru ca infecția să fie îndepărtată din organism. În cazuri grave, bolnavul este spitalizat și monitorizat pe toată durata tratamentului de către cadrele medicale. În anumite cazuri este necesară intervenția chirurgicală, se face îndepărtarea parțială sau totală a unui segment, lob sau chiar a unui plămân, torocoplastie, sau introducerea unei cantități de aer între peretele toracic și pleura parietală.

Video – Contaminarea cu bacilul Koch:

728×90 sub articol
DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ