Liliacul este un arbust ornamental care are denumirea științifică Syringa vulgaris. Aspectul său de tufă bogată și florile parfumate îl fac apreciat de oamenii care locuiesc la case, el fiind prezent în grădinile acestora, mai ales în zonele de deal și câmpie. Liliacul crește și spontan în țara noastră, îndeosebi în regiunile sudice și pe coastele însorite. Poate fi admirat și în parcuri și grădini publice unde este folosit ca arbust de ornament.
Liliacul este cunoscut și cu numele de mălin, argavan, ergovan, boroștean, iorgovan, pelin, scumpie, scânteie, orgonă, crimolin, etc. Are tulpina lemnoasă și frunzele ovale, opuse, de culoare verde. Florile sunt parfumate, albe, roșiatice, violacee, albastre-liliachii, dispuse în penicule bogate.
Florile și frunzele de liliac sunt folosite în cosmetică și în medicina naturistă. Au zaharoză, sirigină, emulsină, invertină, siringopicrină și alte elemente active care le conferă proprietăți astringente, revulsive, tonice și decolorante. Proprietățile vindecătoare ale florilor de liliac nu sunt cunoscute de foarte mulți oameni și nici preparatele tradiționale care se realizează pentru tratamentul unor afecțiuni, dar le vom prezenta în acest articol.
În medicina populară frunzele de liliac sunt utilizate pentru vindecarea rănilor (se aplică proaspete pe pielea lezată). De asemenea, frunzele de liliac au efect bun asupra tenului, dacă sunt fierte în lapte pot elimina petele de pe față. Frunzele proaspete aplicate sub formă de cataplasme pe frunte sau în zona tâmplelor ajută la calmarea durerilor de cap.
Liliacul este utilizat pentru tratamentul bolilor de piele deoarece are efect antiinflamator, antipiretic, diaforetic, calmant, sudorific, anticonvulsiv, vindecător și cicatrizant. Este vorba despre specia Syringa vulgaris și nu despre alte soiuri de liliac hibrid. Această specie are efect terapeutic, în legătură cu celelalte însă nu există vreo garanție. Pentru a nu avea nicio problemă este bine să cereți sfatul unui medic înainte de a utiliza un preparat naturist pentru tratamentul unor afecțiuni cutanate.
Florile de liliac sunt folosite sub formă de infuzii, decocturi, tincturi, cataplasme, unguente. Efectul lor antiinflamator este apreciat în medicina populară și de aceea florile sunt utilizate în tratamentul durerilor lombare, bolilor musculare și articulare, artritei și reumatismului, pentru ameliorarea inflamațiilor. Se pot aplica comprese cu tinctură sau decoct din flori de liliac. Unguentul din flori de liliac este recomandat pentru tratamentul vânătăilor, zgârieturilor, eczemelor, rănilor, ameliorarea nevralgiilor, durerilor reumatice și de artrită.
Florile de liliac sunt frumos parfumate de aceea sunt folosite la realizarea parfumurilor.
Infuzia din flori de liliac are proprietăți hipoglicemiante, de reducere a nivelului de zahăr din sânge. Este folosită în medicina populară în tratamentul gripei, tuberculozei, răcelii, tusei, diareei, pietrelor la rinichi. Gargara cu infuzie din flori de liliac ajută în vindecarea laringitei și a altor afecțiuni ale gâtului.
Infuzia concentrată din flori de liliac ajută în tratamentul plăgilor. Se prepară astfel: se adaugă 2 linguri de flori de liliac la o cană de apă clocotită, se lasă la infuzat timp de 2 ore, apoi se strecoară și se spală zona afectată.
Apa de liliac este un bun remediu pentru igiena tenului și a corpului. Se prepară foarte simplu: se pun flori proaspete de liliac într-o sticlă, se adaugă alcool, se amestecă, se închide ermetic și se ține la întuneric timp de o lună. După această perioadă de timp, se deschide sticla, se strecoară preparatul obținut, iar lichidul se amestecă cu 500 ml apă distilată și astfel apa de liliac este gata pentru a fi folosită.
Gemul din flori de liliac este dulce-amărui, simplu de realizat și cu proprietăți benefice pentru organism. Se servește întins pe pâine cu unt și cu ceai cald. Se prepară astfel: se aleg florile de liliac, se spală bine cu apă și apoi se scurg de picăturile rămase pe petale. Se pun la fiert în apă timp de 15 minte, apoi se strecoară. Lichidul aromat se dă deoparte, iar florile se amestecă cu zahăr până se obține o pastă omogenă. La final se adaugă lichidul aromat și se amestecă pe foc timp de 20 de minute. Gemul obținut se pune în borcane care trebuie apoi închise ermetic.
