Pe parcursul istoriei, s-au remarcat numeroase invenții medicale ale umanității, care au ajutat în examinarea fizică a pacienților, în depistarea simptomelor bolilor și stabilirea diagnosticului. Aceste invenții medicale sunt atât de mult utilizate și în prezent, încât ar fi interesant de aflat care oameni de știință le-au realizat. Majoritatea au fost perfecționate de-a lungul anilor și sunt folosite în medicina modernă.
Află care sunt cele 10 invenții medicale ale tuturor timpurilor, care au influențat pozitiv viața umană și au avut un potențial extraordinar de a schimba lumea pentru totdeauna.
1. Invenții medicale – Termometrul medical
Primul dispozitiv de măsurare a temperaturii a fost inventat de Galileo Galilei, în anul 1593. Era un termoscop cu apă rudimentar, care avea două sfere de sticlă cu alcool ce pluteau într-o coloană de apă, nivelul sferelor fiind influențat de schimbările de temperatură.
Daniel Gabriel Fahrenheit a inventat pentru prima dată termometrul cu mercur în anul 1714. Acest dispozitiv este folosit și astăzi, de aceea putem afirma că a fost o invenție medicală a tuturor timpurilor.
Cel mai răspândit corp termometric utilizat la termometrele medicale de sticlă este mercurul. Acesta oferă avantajul de a rămâne în stare lichidă între intervalele de temperatură -38,86°C și +356,7°C. Termometrul medical cu mercur este gradat după scara Celsius. Mercurul se poate extinde în funcție de creșterea temperaturii. Tubul termometrului are diviziuni de grade și zecimi de grad, are scara de la 34,5°C la 42°C.
În prezent, se folosește termometrul electronic din cauza faptului că mercurul este toxic și în caz de spargere a acestui dispozitiv, apare riscul de otrăvire și de contaminare a mediului. Sunt țări din Uniunea Europeană în care deja este interzis prin lege utilizarea termometrului de sticlă cu mercur în domeniul medical.
2. Invenții medicale – Antibioticele pentru tratamentul infecțiilor
Până în secolul al XX-lea nu se auzea despre tratamentul infecțiilor cu antibiotice. Totuși, de mai bine de 2000 de ani s-au folosit preparate tradiționale și amestecuri de ingrediente, mucegaiuri, extracte, materii vegetale cu proprietăți anti-microbiene.
Primele descoperiri în medicina modernă se referă la antibioticele sintetice derivate din coloranți. La sfârșitul anilor 1880, omul de știință Paul Ehrlich face primele cercetări despre medicamentele antibacteriene în Germania. În anul 1907 este descoperit medicamentul antibacterian sintetic, numit arsfenin.
Chimistul Alfred Bertheim și fizicianul Paul Ehrlich fac cercetări și descoperă antibioticele sintetice care sunt derivate din arsen.
Mai târziu, Paul Ehrlich și un bacteriolog japonez Sahachiro Hata reușesc (după 606 încercări și experiențe pentru a căuta un remediu pentru boala sifilis) să-și perfecționeze descoperirile despre antibiotice. În anul 1910 ei descoperă medicamentul 606, care este vândut în anul 1910 sub numele de Salvarsan.
Omul de știință scoțian Alexander Fleming a descoperit în anul 1928 proprietățile antibacteriene ale unui mucegai numit Penicillium Notatum, de la el vine numele penicilinei. În anul 1940, A. Fleming și alți trei savanți (Ernst Boris Chain, Howard Walter Florey, Norman George Heatley) au descoperit penicilina pură, concentrată.
3. Invenții medicale – Stetoscopul
Deși în prezent stetoscopul este un instrument atât de popular pentru diagnosticare și examinare în medicina modernă, acesta a fost inventat prima dată în anul 1816. Cu mulți ani în urmă, sunetele inimii erau ascultate de medic într-un mod care nu era tocmai eficient. El trebuia să-și țină urechea apăsată pe pieptul pacientului și să facă abstracție de zgomotul de fundal, pentru a percepe sunetele din interiorul corpului acestuia. Cu siguranță, asta era o abordare inconfortabilă și pentru medic și pentru pacient, mai ales dacă ne referim la femei sau la persoanele cu obezitate.
În dorința de a găsi o cale prin care să poată asculta sunetele de la plămâni și de la inimă, medicul francez René Laënnec a inventat stetoscopul în anul 1816. Primul prototip al stetoscopului era de forma unui tub de hârtie specială, apoi a fost de forma unui tub de lemn. Medicul ținea o parte a acestuia la ureche și cealaltă parte o plasa pe pieptul pacientului.
Primele stetoscoape cu tuburi flexibile au fost create în anul 1850. După 4-5 decenii, în anul 1894, doi cercetători – Aurelio Bianchi și profesorul de fizică Eugenio Bazzi – au brevetat stetoscopul cu două membrane suprapuse, cu ajutorul căruia puteau asculta zgomotele organelor din corp, ale inimii și plămânilor.
Primul stetoscop modern pentru inimă și plămâni a fost brevetat de cercetătorul cardiolog David Littmann, în anul 1963.
În prezent, se folosesc stetoscoape electronice care înregistrează mesajul audio în fișier mp3.
4. Invenții medicale – Ochelarii de vedere
Există păreri care spun că ochelarii au apărut prima dată în India, în China, sau că ar fi fost inventați de anumiți sfinți. Pentru toate acestea însă, nu există dovezi. În prezent, se știe că primii ochelari au apărut la sfârșitul sec. al XIII-lea în Italia. În anul 1285, italianul Salvino degli Armati a realizat primul prototip al ochelarilor de vedere.
Despre prima lentilă se știe că a fost descoperită în Mesopotamia de Nord, în ruinele cetății Nineveh. Abbas Ibn Firnas din Andaluzia a inventat un segment sferic realizat din cristal, pe care îl folosea ca o lupă, pentru a mări literele.
Primii specialiști în fabricarea lentilelor au fost venețienii; aceștia realizau rame metalice cu lentile în scopul de a le folosi la citit. Alte dispozitive pentru citit erau lentilele optice prinse în rame din metal sau din os.
Lentilele de ochelari bifocale au fost inventate în anul 1780, de Benjamin Franklin și au fost comercializate abia în anul 1827, în Londra. În perioada anilor 1781-1789, au fost brevetate ramele din argint pentru ochelari, în Franța.
5. Invenții medicale – Computer Tomograf (CT) și Imagistică prin Rezonanță Magnetică Nucleară (RMN)
Scanerul (CT) a fost inventat în anul 1972 de Dr. Godfrey Hounsfield în Anglia. Acesta a primit premiul Nobel în anul 1979. Acest dispozitiv avea nevoie de câteva ore pentru a colecta datele printr-o scanare, iar reconstituirea unei imagini se făcea în câteva zile.
Primele tomografii au fost folosite în perioada anilor 1974-1976. De-a lungul anilor, aceste aparate au fost perfecționate și astfel s-au obținut rezultate mai bune și în ceea ce privește confortul pacientului.
Mai târziu, Dr. Raymond Vahan Damadian a descoperit tehnica de diferențiere între celulele normale și celulele canceroase, folosind Imagistica prin Rezonanță Magnetică Nucleară. Tehnica a fost îmbunătățită în următorii ani și numită RMN. Cu ajutorul imagisticii (RMN) se obțin imagini de o foarte bună rezoluție și claritate în interiorul corpului uman.
În prezent, un Computer Tomograf (CT) modern poate scana toracele unui pacient în 5-10 secunde.
6. Invenții medicale – Defibrilatorul cardiac
Defibrilatorul cardiac este un dispozitiv medical care monitorizează și readuce inima la ritmul cardiac normal. El aplică un șoc electric puternic inimii la debutul fibrilației ventriculare (când pacientul poate fi deja în stare de inconștiență) și poate salva viața acestuia.
Dacă inima intră în fibrilație ventriculară, apare riscul ca pacientul să moară în doar câteva minute, pentru că ventriculele nu se mai contractă în mod normal, simultan, iar controlul electric al inimii este neregulat. Potrivit specialiștilor în medicină, aceasta este o problemă cardiacă gravă, care duce la deces. Cu ajutorul defibrilatorului cardiac (intern sau extern) se poate restabili ritmul normal al inimii și preveni decesul.
Acest dispozitiv a fost utilizat pentru prima dată în anul 1947, de medicul american Claude S. Beck; l-a folosit pentru a restabili ritmul cardiac al inimii unui copil în timpul unei operații (a fost primul caz de resuscitare al acestui medic).
În ziua de zi, defibrilatoarele sunt folosite frecvent în medicină, mai ales pentru persoanele care suferă de tahicardie, sau care sunt predispuse la atac de cord.
7. Invenții medicale – Stimulatorul cardiac
Stimulatorul cardiac este un dispozitiv implantat în corp, care poate produce contractarea mușchiului cardiac prin semnale electrice. Este necesar oamenilor la care inima bate încet și neregulat.
Acest dispozitiv medical a fost inventat în anul 1926, în Australia, de fizicianul Edgar H. Booth și Mark C. Hill. Cu ajutorul stimulatorului cardiac, ei au reușit să salveze viața unui copil.
În prezent, se folosesc stimulatoare cardiace performante, care îmbunătățesc calitatea vieții pacienților. Cele mai cunoscute sunt stimulatoarele cardiace de marcă BIOTRONIK.
Această invenție medicală salvează mii de vieți în fiecare an. Potrivit statisticilor, la nivel global, mai mult de 2 milioane de pacienți folosesc stimulatoare cardiace.
8. Invenții medicale – Proteze și implanturi, brațe artificiale controlate cu puterea minții
Protezele sunt dispozitive artificiale, care ajută la reluarea activității atunci când tratamentele nechirurgicale pe bază de medicamente nu mai dau rezultate.
Care este istoria lor? Potrivit cercetătorilor germani, Egiptul Antic este locul de naștere al primelor proteze medicale. Pe acest tărâm al piramidelor și templelor uriașe, s-au descoperit proteze rudimentare în mormintele egiptene, care datează de aproximativ 3000 de ani. În Egiptul Antic se foloseau proteze pentru degete, care erau realizate din materiale rezistente și permiteau o mișcare destul de bună a mâinii.
Herodot a scris despre un grec, pe nume Hegesistratus, care a fost încarcerat de spartani și care în scopul de a evada și-a tăiat un picior, iar apoi a purtat o proteză de lemn.
De-a lungul timpului, protezele au continuat să evolueze. În secolul al XVI-lea, chirurgul francez Ambroise Paré a inventat protezele artificiale pentru mâini, picioare și degete.
În prezent, există proteze cosmetice care au funcție estetică; acestea sunt mănuși cosmetice cu performanțe tehnologice noi, i-LIMB Skin și High Definition. De asemenea, există proteze mecanice prin care mișcările sunt limitate, dar și proteze mioelectrice, la care mișcarea este produsă prin energie electrică. Cele mai performante sunt protezele mioelectrice controlate de electrozi, care sunt puși pe pielea pacientului, astfel aceștia preiau semnale electrice de la mușchii aflați la nivelul bontului.
Potrivit unui articol prezentat pe NCBI, protezele de ultimă generație sau implanturile cu senzori mioelectrici incorporați IMES oferă avantajul de a permite captarea impulsurilor creierului.
În prezent, sunt folosite proteze din fibră de carbon, care sunt destul de ușoare.
9. Invenții medicale – Acul pentru injecții sau acul hipotermic
Cu mulți ani în urmă, aceste instrumente de injectare a lichidelor în venă erau rudimentare. În Grecia și Roma Antică se foloseau unelte foarte subțiri, prin care se injectau lichide în corp. Arhitectul Christopher Wren a injectat lichid în vena unui câine folosind o pană de gâscă, în anul 1656.
Prima transfuzie de sânge la un câine a fost realizată de Richard Lower în anul 1665, iar după numai doi ani de zile s-a realizat și prima transfuzie de sânge la om.
Acul hipodermic a fost inventat abia în anul 1850 de medicul scoțian Alexander Wood (care a scris o lucrare de specialitate despre acul hipodermic și administrarea de analgezice) și medicul chirurg francez Charles Gabriel Pravaz. Primele seringi erau metalice și se asemănau cu irigatoarele Ferguson, dar erau mult mai mici.
Charles G. Pravaz a realizat o seringă din sticlă și una din argint; el este savantul care a inventat seringa modernă din metal, care era foarte subțire în scopul de a străpunge mai ușor și fără durere pielea. Aceasta avea denumirea de „Seringa Pravaz”.
Cel care a creat prototipul unei seringi din oțel cu mâner din fildeș, care să injecteze preparate medicinale în stratul dermic al pielii, dar și acul pentru această seringă, a fost Francis Rynd.
În prezent, acele hipodermice sunt folosite în mod frecvent în medicină, pentru injecții sub piele și injecții intravenoase.
10. Invenții medicale – Cine a descoperit razele X sau radiografiile?
După cum se știe, tehnologia cu raze X se folosește mult în medicină pentru examinarea diferitelor părți ale corpului uman, care au o densitate mare, mai ales a oaselor și a dinților (radiografiile le arată în nuanță de alb). Investigațiile cu raze X sunt utile și pentru diagnosticarea tumorilor canceroase la nivelul sistemului osos.
Wilhelm Conrad Röntgen a descoperit razele X în anul 1895, iar puțin mai târziu, în anul 1901 a fost răsplătit cu premiul Nobel. Wilhelm Conrad Röntgen a realizat prima fotografie cu raze X la mâna soției sale; imaginea radiografiei arăta oasele mâinii și verigheta ei.
