Acacia-spinoasa egipteana este un arbore inalt de 20 m cunoscut si sub numele de acacia cu pastai parfumate. Face parte din familia Mimosaceae sau Mimosacee si are denumirea stiintifica de Acacia nilotica.
Acest soi de arbore este originar din Africa si subcontinentul indian, creste in regiunile tropicale cu temperaturi medii dar si in cele cu soluri uscate si nisipoase. In ultimii ani a fost introdus si in Australia, Iran, Israel, Vietnam, Indonezia, Irak.
Are coroana mare sub forma unei bolte ca la salcam. Frunzisul sau este dens, iar ramurile sunt prevazute cu spini ce pot avea si 5 cm lungime. Frunzele sunt mici si verzi, florile de culoare galbena, iar fructele de forma unor pastai parfumate, in interior cu 6-16 seminte, se aseamana cu un lant de perle lung de 15 cm, de culoare gri sau maroniu.
Lemnul arborelui este durabil de aceea este folosit la fabricarea mobilei si construirea de locuinte dar si drept combustibil. Din scoarta sa se obtine guma arabica, un fel de secretie cleioasa. Aceasta este folosita in medicina traditionala inca din cele mai vechi timpuri. Pentru proprietatile ei emoliente si de combatere a diareei, este des folosita in tratamentul dizenteriei dar si ca remediu pentru ulcere, rani sau alt fel de leziuni la nivelul pielii.
Florile, pastaile si frunzele de la acacia-spinosa egipteana erau folosite in Antichitate pentru combaterea viermilor intestinali si la vindecarea unor leziuni ale pielii, in diferite rani, zgaraieturi, etc.
Pastaile verzi au un continut mare de antioxidanti naturali – epicatechina, acid elagic, acid galic. De asemenea cercetatorii au descoperit ca pastaile au proprietati antispastice si antihipertensive, din ele se extrag substante ce contribuie la scaderea tensiunii arteriale. Ei au facut studii pe animale si au constatat ca planta ajuta la eliberarea de prolactina la sobolani si au ajuns sa creada ca planta ajuta la stimularea productiei de lapte la femelele sobolani care trebuie sa alapteze. Astfel s-au gandit ca planta ar putea avea aceleasi efecte si la femeile care au copii si alapteaza.
Planta contine tanin, este folosita ca apa de gura pentru ameliorarea inflamatiilor gingiilor. De asemenea ajuta in calmarea durerilor de gat, se face o infuzie si se foloseste sub forma de gargara. Sub forma de lotiune este folosita in tratamentul conjunctivitei si a iritatiilor de pe piele.
Din punct de vedere al toxicitatii planta a fost examinata de cercetatori si astfel in urma investigatiilor pe sobolani realizate timp de o jumatate de luna sau o luna s-a constatat ca poate da efecte secundare de tipul: scaderea colesterolului si in greutate, scaderea semnifictiva a hemoglobinei. In rest nu s-au inregistrat decese in randul animalelor, nici modificari mari ale parametrilor functiilor renale si hepatice si astfel s-a concluzionat ca nivelul de toxicitate al plantei este scazut.
