Analizele importante pentru prevenirea și depistarea unor boli

Analiza alcoolului în sânge (dozarea lui), alcoolemia se face la solicitarea organului judiciar ori de către poliție pentru a stabili dacă alcoolul a fost cauza infracțiunii ce s-a comis, cel vinovat a fost sau nu în stare de ebrietate (s-a produs accident de muncă sau de circulație). Sângele în mod normal conține o cantitate infimă de alcool etilic rezultat din fermentarea alimentelor, dar în cazul în care se consumă băuturi alcoolice, ele ajung rapid în sânge, în 15 sau 30 minute.

O alcoolemie de 0,2-0,5 g/l de sânge constituie contravenție în cazul persoanelor care conduc mijloace de transport. Recoltarea sângelui se face din venă, dezinfecția locului de unde se recoltează se face cu un dezinfectant apos, nu cu alcool sau iod (cum se face de obicei).

Aciditatea gastrică

Lichidul stomacului ori sucul gastric este alcătuit din apă și acid clorhidric (un ferment pepsină), mucus și diferite minerale. Rolul sucului gastric este de a descompune alimentele ingerate care au proteine (carne, ouă, lactate, cereale). Sucul gastric are o reacție acidă datorată acidului clorhidric. Gradul de aciditate stomacală se poate stabili prin analize de laborator. Pentru a se face o analiză este necesar să se recolteze suc gastric cu ajutorul unei sonde subțiri făcute din cauciuc, care este introdusă în stomac pe cale bucală.

Cu ajutorul unei seringi se extrage suc gastric atât înainte cât și după ce se face o injecție cu histamină, care are scopul de a excita secreția gastrică. Alteori se poate folosi drept excitant pentru sucul gastric alcoolul ori cofeina. Probele recoltate cu suc gastric sunt trimise la laborator unde se dozează aciditatea lui. Sucul gastric are o aciditate liberă (acidul clorhidric liber necombinat cu alte substanțe) și aciditate totală care poate fi exprimată în diferite unități de măsură.

După vârsta de 60 de ani aciditatea gastrică tinde să scadă și este chiar mai mică la femei decât la bărbați. Bolnavii cu ulcer duodenal au valorile crescute ale acidității stomacale. Valorile crescute ale acidității gastrice pot produce la unele persoane așa numitele arsuri pe gât, în cazul consumului de cafea, alcool, condimente, în stresul emoțional și după tratamentul cu corticosteroizi, fenilbutazonă și salicilați.

În cazul bolnavilor cu gastrită cronică atrofiată, ulcer gastric, cancer gastric, insuficiența glandei tiroide, alcoolism cronic, valorile acidității gastrice sunt scăzute. Analiza se face de obicei în spital, dar și în policlinică, dimineața pe nemâncate și fără a servi medicamente, să nu se fumeze în ziua recoltării, iar dacă pacientul are proteză dentară trebuie scoasă pentru a nu se asfixia cu aceasta. În timpul recoltării pacientul nu trebuie să înghită deloc salivă deoarece aceasta va dilua sucul gastric și astfel concentrația acidului clorhidric din stomac va fi alta.

Analiza calculilor urinari

Pietrele la rinichi (calculii urinari) se formează în aparatul urinar prin pietrificarea substanțelor organice minerale care nu se mai pot dizolva în urină. Calculii urinari pot fi calculi de oxalat de calciu, calculi urați, calculi de fosfat și carbonat de calciu. Calculii de oxalat de calciu sunt de mărime mică, cât un bob de fasole, de culoare brun-gălbui, aspri la pipăit și duri. Persoanele care au eliminat calculi de oxalat de calciu, vor trebui să evite alimentele bogate în calciu (lactatele), alimentele bogate în oxalați (cafea, ceai, spanac, măcriș, pătrunjel, lobodă).

Calculii de urați sunt de culoare roșiatică, ovali, rotunzi, sfărâmicioși și uneori multipli. Ei apar în cazul unui consum frecvent de carne. Pentru prevenirea formării lor se impune reducerea cantității de carne din alimentație. Calculii de fosfat și carbonat de calciu sunt albicioși, mai mari ca dimensiune, ei apar mai rar, sunt sfărâmicioși și se formează în vezica urinară. Formarea lor se previne prin tratamentul infecției urinare, a diabetului și evitarea statului prelungit în pat.

Pentru stabilirea compoziției chimice a calculilor urinari precum și pentru a stabili tratamentul potrivit este necesar să se facă recuperarea lor prin intervenție chirurgicală. În cazul colicii renale calculii se varsă în urină, de aceea toată urina se va colecta într-un borcan, se va filtra prin tifon și pe pânză dacă va apare un calcul renal, acesta va fi dus la analiză.

Analiza pentru sifilis

Sifilisul este o boală contagioasă care este produsă de o spirochetă (Treponema pallidum) și care de obicei se transmite pe cale genitală. Chiar în prima lună de la infecție când pe organul genital apare șancrul sifilitic (o leziune) atunci se poate vedea la microscop microbul respectiv, care a provocat boala. După ceva timp spirocheta dispare din leziune, ea trece direct în sânge la omul bolnav, unde începe să producă anticorpi.

Astfel după 4-6 săptămâni de la contactul sexual infectant, anticorpii respectivi se pot depista din sânge prin analiza de laborator numită reacție serologică pentru sifilis. Analizele acestea nu sunt specifice pentru sifilis, ele pot ieși pozitive și în alte boli, de aceea ele pot fi repetate la indicația medicului într-un laborator specializat cu posibilități de a efectua și testele specifice pentru spirocheta sifilisului.

Pacienții supuși analizei trebuie să specifice dacă au făcut tratament cu antibiotice, care pot întârzia formarea de anticorpi și deci analizele să iasă fals-negative. Dacă tratamentul se face bolnavului, deși spirochetele sunt distruse, anticorpii din sânge mai rezistă câteva luni sau chiar și ani. Aceste analize nu se fac numai pentru bolnavi de sifilis ci și pentru stabilirea stării de sănătate a persoanelor care se angajează, ori se căsătoresc și altele.

Analiza se poate face la cerere de către orice persoană care observă (în urma raportului sexual) pe organele genitale apariția unor leziuni. În cazul în care boala nu a fost tratată corect, iar infecția a pătruns și în sistemul nervos central, atunci se cercetează anticorpii sifilitici din lichidul cefalorahidian, care se extrage din șira spinării de către medicul specialist.

Persoanele căsătorite ori necăsătorite care au analizele pozitive pentru sifilis, este necesar să-și sfătuiască și partenerul ca să facă analizele pentru sifilis, în scopul depistării infecției și pentru începerea tratamentului corespunzător, dacă boala s-a instalat.

Glicemia

Reprezintă prezența glucozei în sânge, i se spune în mod incorect: zahăr în sânge. Glucoza este un zahăr dar are altă constituție chimică față de zahărul alimentar. Glucoza este un adevărat combustibil pentru procesele vitale în organism, în special pentru inimă, creier, mușchi. Glucoza rezultă din alimentele consumate de om: zahăr, miere, pâine, făinoase, fructe, cartofi, din proteine și chiar din grăsimi. Hiperglicemia înseamnă valorile crescute ale glicemiei.

În cazul de diabet zaharat, insulina are rolul de a regla concentrația glucozei din sânge. Dacă acest hormon este la nivel redus ori lipsește, concentrația glucozei în sânge crește peste valorile normale și se produce diabetul zaharat. Valorile glicemiei sunt crescute în cazuri de boli endocrine, stări fiziologice anormale, vârstă înaintată, sarcină, sedentarism, obezitate, stres, frig.

Nivelul crescut al glicemiei se poate produce după consumul anumitor medicamente: atropină, diuretice, corticosteroizi, morfină, tetraciclină, vitamina A și D. Hipoglicemia reprezintă valorile scăzute ale glicemiei. Valorile glicemiei scad după tratamentul cu antidiabetice, insulină. Valorile glicemiei scad și în caz de subnutriție, inaniție, efort fizic mare, febră, diaree, operație la stomac.

Și bolile de ficat reduc sinteza de glucoză: hepatita cronică, ciroza, tumorile, icterul. În cazul bolilor endocrine, tumoare a pancreasului, insuficiența glandei tiroide, boala Addison, nivelul glicemiei scade. Pentru a stabili glicemia se recoltează sânge venos (pe nemâncate) și care va fi supus analizei în aceeași zi. Controlul glicemiei este bine să se facă periodic, mai ales după vârsta de 30 de ani de către acele persoane care au rude cu diabet în familie sau sunt obeze.

Lipidele (grăsimile din sânge)

Provin în urma consumului de alimente grase, slănină, unt, untură, ulei. Dar în lipide se pot transforma și proteinele și glucidele alimentare. Lipidele totale (lipidemia) din sânge reprezintă suma tuturor grăsimilor: acizi grași, trigliceride, colesterol, fosfolipide, lipoproteine, etc.

Factorii care duc la creșterea lipidelor în organism sunt: alimentația bogată în grăsimi, diabetul netratat, insuficiența glandei tiroide prin lipsa de stimulare a arderilor de grăsimi, stresul psihic, bolile renale, icterul prin obstrucția căilor biliare, intoxicația cu alcool, folosirea de anticoncepționale orale. Creșterea valorilor lipidelor este însoțită și de creșterea valorilor trigliceridelor și colesterolului.

Creșterea valorilor lipidelor totale sanguine predispune la formarea precoce a ateromatozei, a bolilor cardiace și vasculare. Cauzele scăderii valorilor lipidelor sunt: efortul fizic intens, subnutriția, hipertiroidia, infecțiile febrile, insuficiența hepatică. Pentru ca valorile lipidelor să fie în limitele normale este necesar să se urmeze un regim alimentar normal fără alcool, medicamente, fără grăsimi, iar recoltarea de sânge pentru analiză să se facă pe nemâncate.

Lipoproteinele

Sunt constituienți normali din compoziția sângelui formați din lipide (grăsimi) și proteine. Grăsimile nu sut solubile în apă, dar fiind combinate cu proteinele, lipidele alcătuiesc un complex biochimic ce permite solubilizarea grăsimilor în mediul apos al organismului. Lipoproteinele transportă moleculele de grăsime (lipidele) cu ajutorul sângelui la toate celulele organismului unde ele sunt necesare pentru producerea energiei în corp.

Lipoproteinele se descompun în alfa-lipoproteine și beta-lipoproteine. Alfa-lipoproteinele sunt lipoproteinele bune, ele protejează inima, vasele de sânge, de ateromatoză, sunt legate de HDL-colesterol ,,colesterol bun” și reprezintă 30% din totalul de lipoproteine. Beta-lipoproteinele au în compoziția lor LDL-colesterol ,,colesterol rău”, se mai numesc și lipoproteine rele. Persoanele care au valori mărite ale colesterolului se constată că au și creșteri valorice ale beta-lipoproteinelor.

Valorile crescute peste 75-80% ale beta-lipoproteinelor apar frecvent în anumite boli genetice. Ele nu se pot depista decât după vârsta de 35-40 de ani, când deja s-a produs ateroscleroza în aparatul cardiovascular. Lipoproteinele au valori crescute și în cazul insuficienței glandei tiroide, în diabet, sindrom nefrotic, după folosirea anticoncepționalelor orale.