Arbustul de capsun este originar din zona Marii Mediterane, are denumirea stiintifica de Arbutus unedo si face parte din familia Ericaceae. Acest arbust inalt de pana la 10 m este folosit in scop ornamental in orice anotimp al anului datorita aspectului sau foarte frumos, cu ramurile puternic ramificate si scoarta rosiatica-inchisa, cu frunze in nuante de culoare verde-intens, foarte lucioase, de forma oval-lanceolata (lungi de 1-1,2 cm si late de 2-4 cm) si scurt petiolate.
Florile sunt albe sau rozii, grupate cate 15-20 in inflorescente mari, foarte frumoase. Perioada de inflorire este in lunile octombrie-noiembrie. Fructele sunt mari, sferice (de 2 cm), au excrescente la suprafata lor (alacatuite din tuberculi rigizi) si un colorit portocaliu-rosiatic.
Florile sunt o sursa de nectar pentru albine, ele sunt polenizate de acestea dar si de alte insecte polenizatoare. Fructele sunt aspectoase dar si comestibile, foarte gustoase si aromate. In diferite stadii prin care trec pana la coacerea lor completa fructele au un colorit care variaza de la galben, la portocaliu si rosu-intens. pulpa fructului nu este chiar suculenta si contine si seminte.
Arbustul de capsun este sensibil la vanturile geroase si prefera locurile insorite sau partial umbrite, solurile usoare, bine drenate, cu mare continut de humus si usor acide. In lunile reci de iarna baza tulpinei trebuie acoperita cu un strat gros de paie, de materiale vegetale uscate, ca sa reziste la temperaturile scazute.
Fructele arbustului de capsun se folosesc la prepararea de lichioruri, jeleuri, siropuri, sucuri, gemuri, la vinuri si alte bauturi alcoolice care au proprietati digestive. De asemenea mierea de albine din nectarul florilor arborelui de capsun este foarte mult pretuita atat pentru proprietatile sale cat si aroma deosebita. Aceasta are un gust putin dulce si mai mult amar, o culoare ca de chihlimbar si o aroma intensa, putin intepatoare.
Avand in vedere faptul ca florile arborelui sunt deschise in lunile octombrie si noiembrie este de inteles de ce in anumiti ani din cauza precipitatiilor si a temperaturii, albinelor le este imposibil sa culeaga nectarul, deci obtinerea mierii este dificila, de aceea este si asa de mult pretuita, este un produs obtinut foarte greu.
Din punct de vedere terapeutic mierea are proprietati antiseptice, antiastmatice, astringente, si diuretice foarte bune. Este recomandata in tratamentul unor afectiuni si boli inflamatorii, dar mai ales in cele care au legatura cu tractul urinar si cu atacurile de astm. Scoarta si frunzele au un continut semnificativ de tanin, de aceea sunt folosite la tabacirea pieilor in stare nefinisata, bruta, dar si in industria lacurilor.
De asemenea frunzele au substante active ce le fac sa aiba efecte antiseptice, diuretice si astringente. Lemnul este folosit drept combustibil si apreciat din acest punct de vedere pentru calitatile sale excelente.
Acest arbust creste in salbaticie frecvent in padurile de stejar si este cultivat in parcuri si gradini in scop ornamental. Daca este ingrijit cu atentie se poate transforma intr-un arbust inalt foarte frumos, care se spune ca ar putea trai si pana la 500 de ani.
