Baraboiul-bulbos este o planta bianuala cunoscuta si cu numele popular alunele, face parte din familia Apiaceae sau Apiacee si are denumirea stiintifica de Chaerophyllum bulbosum.
Aceasta planta perena este originara din Europa, are tulpina ca un tub cilindric, neted si gol la interior, este inalta de pana la 1,5 m, la baza are numerosi perisori desi si pete rosiatice, de-a lungul ei prezinta cateva noduri. Radacina este in forma de bulb si folosita pentru gustul ei placut dulce-aromat ca leguma.
Are forma conica, cu lungimea de pana la 10 cm si grosimea de 3-6 cm. Unele radacini se dezvolta mai putin, sunt mai mici, altele pot cantari intre 140-200 g. Avand in vedere aspectul sau exterior am putea spune ca se aseamana cu o radacina de morcov.
Planta se inmulteste foarte bine prin seminte. Prefera solurile usoare, fertilizate cu putin gunoi de grajd. Semintele germineaza primavara, ele se imprastie in serie la distante de 10 cm intre ele, iar recolta va fi gata in luna iulie. Randamentul de inmultire prin seminte este destul de mare.
Desi baraboiul-bubos este considerata o planta otravitoare, radacina sa nu contine substante toxice, are gust placut, dulceag, se aseamana oarecum cu cel al castanelor comestibile sau al alunelor. Cu multi ani in urma aceasta planta era cultivata pentru consumul bulbilor, astazi este folosita mai rar in alimentatie. In Evul Mediu baraboiul-bubos era cultivat de calugari, la fel ca un pastarnac sau morcov.
Radacina se recolteaza toamna pentru ca are aroma corespunzatoare si gustul dulceag. Este folosita la supe si tocanite, sau in salate drept condiment. Are continut scazut de grasimi, contine amidon, zahar. Radacinile pot fi pastrate timp indelungat ingropate in nisip putin umed, la temperatura scazuta.
