Potrivit unor studii realizate de cercetătorii de la Institutul de Cercetare și Nutriție a Copilului afiliat Universității din Bonn s-a ajuns la concluzia că mamele care iși alăptează copilul o perioadă îndelungată de timp (cam de 4-6 luni) au nevoie de a administra acestuia suplimente de fier. Rezultatele au arătat că bebelușii absorb aproximativ 50% din fier prin alăptare în timp ce doar 12% este absorbit din lapte praf.
Problema este că laptele praf are de zece ori mai mult fier ca laptele matern. În concluzie copii alăptați până la cel puțin 4 luni pot ajunge să aibă o deficiență de fier. Fierul este o componentă a hemoglobinei din sânge și ajută la transportul oxigenului la celule. O cantitate adecvată de fier este importantă pentru dezvoltarea creierului mai ales în primele luni de viață.
Laptele matern este recomandat de specialiștii în domeniul sănătății deoarece are o compoziție nutrițională bună pentru sugari, însă pe măsură ce cresc nevoile nutritive se schimbă, de aceea la a treia lună ar trebui să consume lapte praf care oferă și necesarul de fier pentru organism.
Laptele matern este ușor de digerat de bebeluș și oferă o protecție acestora împotriva infecțiilor dacă sunt alăptați timp de 12 săptămâni. De asemenea, ei dobândesc o rezistență organismului și vor avea o incidență scăzută în viitor la boli cronice, la boala Crohn, diabet zaharat, scleroză multiplă, colită ulceroasă, dezvoltare a limfoamelor, alergii.
Alăptarea la sân este benefică și pentru mamă deoarece contribuie la revenirea uterului la dimensiunile sale normale, reduce riscul de cancer mamar, de boli materne, fracturi de șold în perioada post-menopauză, sângerări post-partum.
Există cazuri în care alăptarea este contraindicată din diverse motive. Dacă mama suferă de anumite boli grave nu este recomandat ca să-și alăpteze bebelușul la sân. Astfel de situații sunt cele în care mama ia anumite medicamente care pot dăuna sugarului, a consumat droguri ilegale (ex. cocaină, heroină) și detoxifierea organismului nu este completă, urmează tratamente cu metadonă, este bolnavă de tuberculoză, este HIV pozitivă, are probleme psihice care îi provoacă disconfort acentuat în timpul alăptării.
În cazuri rare sugarul poate fi în imposibilitatea de a digera zahărul din lapte – boală numită galactozemie – ceea ce face ca el să fie hrănit cu lapte praf și nu cu lapte matern.
Laptele matern se produce din doi hormoni numiți ocitocină și prolactină. Prolactina este eliberată în sânge prin stimularea lobului anterior al glandei hipofizei ce se găsește în creier.
Acest hormon se eliberează prin stimularea glandei prin suptul sugarului și astfel determină celulele din alveole să extragă apă și substanțe nutritive din sânge și să se formeze laptele matern. Tot de glanda hipofiză este produsă și ocitocina însă prin lobul posterior. Acest hormon este produs de glandă tot prin suptul bebelușului și astfel el ajunge în sânge, determină contracția mușchilor din jurul celulelor care produc lapte și astfel este expulzat acest lichid.
La început, laptele produs de sâni este cel numit colostru. Acesta are o consistență vâscoasă și este gălbui, are mai puține grăsimi și mai multe proteine ca laptele matur. Lactația începe la formarea laptelui matur. Beneficiile colostrului pentru nou-născut sunt mari deoarece are proprietăți laxative, stimulează eliberarea meconiului, conține anticorpi, ajută la corectarea florei bacteriene din tractul digestiv al sugarului, protejează impotriva infecțiilor.
Urmează o perioadă în care laptele devine ușor gălbui și conține mai multe grăsimi și calorii și o cantitate mică de proteine comparativ cu laptele colostru. După prima săptămână în care mama și-a alăptat sugarul începe să producă lapte matern matur care are mai multe calorii, proteine și grăsimi.
Laptele matern matur are 87% apă, care are rolul de a hidrata bebelușul și de a-i asigura temperatura corporală normală. Prin conținutul de proteine, laptele matern matur oferă albumina ce facilitează absorbția substanțelor nutritive în circulația sângelui și substanțe cu rol de protecție împotriva infecțiilor.
Lactoza din laptele matern sau zahărul din lapte este metabolizată în glucoză și galactoză, ajută la absorbția calciului în organism și dezvoltarea creierului în primele luni de viață la sugar.
Tot pentru buna dezvoltare a creierului și a sistemului nervos la sugar sunt importante și grăsimile și colesterolul bun din lapte. Colesterolul ajută la dezvoltarea tecii care acoperă nervii, a formării tecii de mielină, iar acizii grași îmbunătățesc creșterea sănătoasă a nervilor și creierului, contribuie la dezvoltarea acuității vizuale.
Laptele matern matur conține fier dar în cantitate mică de aceea bebelușul are nevoie și de suplimente de fier mai ales dacă este alăptat până la vârsta de 6 luni. Fluorul și vitamina D se găsesc în laptele matern și sunt foarte importante pentru sănătatea nou-născutului. Vitamina D ajută la absorbția calciului în oase și la prevenirea rahitismului sau a bolii deformării oaselor.
Fluorul asigură sănătate dinților, prevenirea cariilor mai târziu. Potrivit medicilor bebelușii pot avea nevoie de suplimente de vitamina D și de suplimente de fluor dacă aceste substanțe sunt deficitare în organismul lor.