Erica este un arbust vesnic verde care poate creste inalt de 10 m. Numele de Erica vinde din limba greaca de la cuvantul ,,ereiko” care se traduce prin ,,a rupe” si face referire la vremurile de demult cand la oameni exista credinta ca infuzia din florile rupte ale plantei ajuta la eliminarea pietrelor la rinichi.
Arbustul este originar din regiunile cu grohotisuri, cu locuri stancoase sau impadurite din Europa de Sud, Africa de Nord, Caucaz si Asia, face parte din familia Ericaceae (sau Ericacee) si are denumirea stiintifica de Erica arborea.
Are frunzele mici si inguste, in forma de ace lungi de 0,5-0,6 cm, in nuante verzi-albastrui. Florile sunt numeroase, de culoare alb-violacee, cu miros placut, in forma de mici clopote, apar in perioada martie-aprilie si alcatuiesc o inflorescenta piramidala complexa, inalta de 20-40 cm.
Acest arbore nu trebuie udat in exces deoarece ii pot putrezi radacinile si de asemenea trebuie protejat impotriva insectelor si acarienilor. Pe timp de iarna are nevoie de temperatura de 5-8ºC, de un spatiu bine ventilat si luminos, putin insorit si partial umbros, de sol neutru si usor alcalin. Inmultirea se realizeaza prin seminte si butasi.
In primul caz se face primavara devreme, iar in al doilea caz se realizeaza la sfarsitul verii sau toamna, butasii sunt inradacinati in cateva saptamani. Florile uscate de erica se pastreaza frumos daca sunt date cu putin fixativ, astfel se pot realiza buchete pentru lunile de iarna, in vaze sau recipiente decorative care vor infrumuseta frumos casa.
Lemnul acestui arbore este folosit la fabricarea pipelor pentru fumat, mai ales cel ingrosat de la baza tulpinii. Lemnul are capacitatea de a rezista la caldura deoarece contine acid silicic. In unele zone planta este utilizata la vopsirea fibrelor naturale.
In Europa creste si soiul Erica carnea sau Erica-de-primavara, care face parte din aceeasi familie Ericaceae. Aceasta planta perena creste nu mai mult de 30 cm, apare mai ales in Muntii Alpi si este foarte rezistenta la temperaturile scazute. Are frunzele ca niste ace de culoare verde-inchis sau maro in lunile de iarna. Florile sunt mari, in nuante de rosu-violet, cu staminele foarte lungi, mai mari decat petalele. Planta infloreste in luna aprilie, in lunile reci de iarna are nevoie de un loc sigur si cald.
Cu multi ani in urma din aceasta planta se fabricau maturi. In medicina traditionala frunzele si florile sale erau folosite la prepararea unor ceaiuri cu proprietati antifebrile si diuretice care ajutau in tratamentul unor afectiuni mai mult sau mai putin grave. Astfel erau un bun remediu pentru vindecarea iritatiilor si umflaturilor de la nivelul pielii, dar si pentru stimularea lactatiei.
Un alt soi care face parte tot din familia Ericaceae este Erica-cu-clopotei sau Erica-de-mlastina. Aceasta planta creste pana la 50 cm si are denumirea stiintifica de Erica tetralix. Se deosebeste de Erica-de-primavara prin faptul ca staminele florilor sunt mici, nu depasesc lungimea petalelor.
Dupa cum ii spune si numele planta creste in zonele mlastinoase in salbaticie, dar este apreciata si ca planta decorativa de aceea deseori apare pe terase si balcoane, in parcuri si gradini. Aceasta planta este un bun remediu impotriva tusei, de la ea se folosesc frunzele si florile.
