Hipoglicemia apare atunci când echilibrul de insulină-glucoză nu este corespunzător, când cantitatea de glucoză din sânge scade sub valorile normale. Această stare poate să apară la orice persoană, indiferent de vârstă, oricând. Cel mai frecvent se manifestă la bolnavii de diabet. Manifestările clinice variază în funcție de tipul bolii. Un lucru sigur este faptul că hipoglicemia este provocată de o boală și poate fi mai ușoară sau severă.
Hipoglicemia poate da o stare de astenie generală, neliniște, teamă, nervozitate, slăbiciune în picioare, tremurături ale membrelor, instabilitate emoțională, senzație de leșin, agitație, negativism, instabilitate psihică, modificări de personalitate, probleme de concentrare, vedere încețoșată, cefalee, vorbire dificilă, contracții musculare, iar în cazuri grave se ajunge la convulsii și pierderea cunoștinței. Persoanele care suferă de hipoglicemie sunt neliniștite, au un comportament de tip maniacal, pot fi diagnosticate și cu tahicardie, hiperemotivitate, hipertensiune arterială moderată și alte boli.
Măsuri de prim ajutor în caz de hipoglicemie
O persoană care are diabet poate singură să-și dea seama când este în situația de a face o criză de hipoglicemie. Ea este pregătită de obicei cu medicația de insulină în caz de urgență. Recunoașterea unei persoane care are o criză de hipoglicemie este ușor de depistat.
Primele simptome sunt: pielea devine palidă, rece și umedă, persoana începe să tremure, să transpire, este agitată, are palpitații, amețeli, slăbiciune, senzație de foame, comportamentul său este inadecvat, dus spre prostie, idioțenie sau agresivitate, vederea este încețoșată. Treptat, simptomele se agravează și se ajunge la un nivel de reacție slab, dezorientare, convulsii, paralizie și pierderea cunoștinței.
Victima trebuie așezată imediat astfel încât să stea cât mai confortabil, i se dă o băutură cu zahăr. Poate fi apă cu zahăr, o limonadă, un suc de fructe, în general o băutură dulce. Nu i se dă cola, alimente grase, băuturi alcoolice sau dulciuri dietetice. Grăsimea poate întârzia absorbția de zahăr. Pentru a-și reveni trebuie să i se crească nivelul de glucoză din sânge cât mai repede.
Apoi este lăsată să se odihnească o perioadă, până se va simți mai bine. Dacă starea sa nu se ameliorează trebuie dusă cât mai repede la un spital. Până va ajunge mașina salvării victima trebuie supravegheată, iar dacă își pierde cunoștința, trebuie să i se deschidă căile respiratorii. I se deschide gura, i se curăță cavitatea bucală de resturi și i se îndepărtează proteza dentară, pentru a nu se sufoca. Hipoglicemia trebuie analizată deoarece are diferite aspecte, iar intensitatea ei este caracteristică unor afecțiuni.
În funcție de gradul și durata ei, simptomele pot fi cu manifestări psihice, cerebrale, neurologice. Hipoglicemia poate fi într-o formă ușoară, moderată sau severă. Când scăderea glucozei din sânge este rapidă, simptomele de debut sunt intense. Apare imediat o stare de slăbiciune, de emotivitate crescută, de frig, tremurături, foame, neliniște, transpirații exagerate și palpitații. După ingerarea unor alimente bogate în glucide, dispar rapid simptomele hipoglicemiei și în scurt timp victima se simte mai bine.
Persoanele care țin diete exagerate, țin post sau fac efort fizic pot ajunge la o scăderea a glicemiei din sânge. Dacă glicemia scade foarte lent apar manifestări cerebrale, cefalee, vedere încețoșată, tulburări de vorbire, incontinență urinară, contracții musculare, mers nesigur, convulsii și pierderea conștiinței.
În hipoglicemii prelungite apar și manifestări psihice, schimbări de personalitate, comportament maniacal, stări de negativism, instabilitate emoțională accentuată. Uneori pot să apară și tulburări neurologice senzitive și motorii, leziuni cerebrale ireversibile. În cazuri de hipoglicemie se face o consultație medicală și la psihiatru sau neurolog deoarece pot să apară tulburări neuropsihice bizare, care pot recidiva.
Bolnavul are un aspect al feței ,,împietrit” în timpul crizei sau chipul său este ,,lipsit de expresie”. În accese grave de hipoglicemie apare paloarea tegumentară, puls rapid, sau creșterea tensiunii arteriale, se poate ajunge la reflexe osteotendinoase exagerate, până la paroxism. Urgența unui diagnostic precoce este necesară în cazul unui bolnav de hipoglicemie.
