Mirtul-lucios este o planta cataratoare ale carei seminte otravitoare in stare pisata erau folosite in tarile asiatice la pescuit, fiind aruncate in apa pentru amortirea pestilor. Planta este originara din Asia, din India, Arhipelagul Malay si Sri Lanka, are denumirea stiintifica de Anamirta paniculata si face parte din familia Menispermaceae sau Menispermacee.
Planta creste inalta de 7 m, are frunzele mari, verzi si in forma de inima, florile diferite, unisexuate, iar fructele maronii-rosiatice sau negre, de forma unor boabe de fasole sau drupe intunecate de cca. 1 cm diametru, cu seminte albicioase, gust amar si continut substantial de grasimi si alcaloizi.
Semintele de la mirtul-lucios sunt folosite in scop terapeutic in homeopatie, in ameliorarea greturilor si varsaturilor care apar in tipul calatoriilor aeriene sau pe apa, sau altfel spus pentru indepartarea raului de miscare, in tratamentul afectiunilor pielii si cu rol antiparazitar in combaterea puricilor si paduchilor sub forma de unguente.
Ele contin o subtanta vegetala amara numita picrotoxina care are efect anticonvulsivant similar ca stricnina (este tonic respirator si cardiac), poate da transpiratii puternice si accelera respiratia. Astazi semintele se folosesc numai in homeopatie.
