Mosmonul este un arbore inalt de pana la 6 m cunoscut si cu numele de scorus, mostochin sau miscul. Face parte din familia Rosaceae si are denumirea stiintifica de Mespilus germanica.
Este originar din regiunile impadurite din Asia Mica, in prezent fiind cultivat in Balcani, Iran, Turcia, Caucaz, Crimeea si Europa de Vest. Poate creste la altitudini de pana la 2050 m, in padurile mixte de carpen si stejar sau pantele deschise. Rezista o perioada de 20-30 de ani.
Are radacina puternica, bine dezvoltata si ancorata in sol, trunchiul cu diametrul de 20 cm, acoperit cu scoarta gri-maronie, iar ramurile mai subtiri sunt maronii-roscate. Pe crengile sale apar muguri verzui si tepi de lungime mica. Frunzele sunt eliptice si pufoase, de culoare verde, iar florile sunt albe, cresc solitar si sunt parfumate. Au diametrul de 3-5 cm, in mijloc cu cca. 30 de stamine.
Fructele arborelui sunt mici, carnoase, in forma rotunda sau de para, la varf cu o coroana de sepale. Culoarea lor este verde-inchis la inceput, apoi cand a jung la maturitate devin maronii sau rosii-galbui. Au coaja tare, in interior contin fiecare cate cinci seminte. Perioada de inflorire este in aprilie si mai, iar de coacere a fructelor este in luna octombrie. Acest arbore este rezistent la seceta, se dezvolta bine in sol fertil si calcaros.
De la mosmon se folosesc fructele sale comestibile atat in gastronomie pentru deserturi (gemuri, prajituri, bomboane, sucuri de fructe, compoturi, bauturi racoritoare) cat si in scop terapeutic. Au gust dulce-acrisor, sunt mai placute si mai dulci mai ales dupa ce sunt bine coapte, trecute de perioada de maturitate si tinute la frigider. Pot fi consumate crude sau conservate.
Fructele sunt apreciate pentru proprietatile astringente, au in compozitie substante active importante pentru sanatatea organismului: acid malic, taninuri, acid citric, zahar, mucilagi, pectine si substante volatile. In medicina populara se utilizeaza si frunzele de mosmon, se recolteaza din luna mai pana in august.
Acestea sunt bogate in taninuri, au proprietati astringente si sunt folosite in tratamentul inflamatiilor bucale sub forma de gargara, in cazuri de faringita si amigdalita. Infuzia din frunze de mosmon se prepara astfel: se pune o lingura de frunze uscate maruntite la o cana de apa clocotita, se infuzeaza timp de 5 minute, se filtreaza si se bea. Acest preparat are efect hemostatic si calamant pentru durerile de gat.
Semintele de la fructele inca necoapte si frunzele fragede sunt folosite in bolile intestinale sub forma de decoct, ajuta in tratamentul diareei cu sange. Fructele pot fi un bun remediu pentru ameliorarea inflamatiilor cutanate, pulpa fructului se aplica local pe zona afectata sub forma de cataplasme. Radacina si frunzele arborelui sunt folosite la vopsirea tesaturilor din fibre naturale in nuante maronii si galbene. Lemnul este utilizat la fabricarea unor obiecte specifice de strungarie.
