Iarba-amara sau unicornul este o planta care apartine de familia Liliaceae sau Liliacee si are denumirea stiintifica de Aletris farinosa. Numele de iarba-amara vine de la faptul ca este considerata cea mai amara dintre toate ierburile cunoscute pana in prezent.
Aceasta planta erbacee are tulpina subtire, lunga de pana la 1 m, frunzele lanceolate adunate in partea inferioara a tulpinei intr-o rozeta densa, iar florile mici si albe de forma unor clopotei apar pe partea superioara a tulpinei. Planta creste in regiunile impadurite din America de Nord.
De la iarba-amara se folosesc in scop terapeutic frunzele si rizomii cu un continut semnificativ de substante amare, ulei volatil, rasina si saponina. Vechii amerindieni foloseau iarba-amara ca remediu pentru muscaturile de sarpe dar si pentru afectiunile gastro-intestinale. Astazi planta este utilizata in special in homeopatie in diferite preparate pentru cresterea poftei de mancare, stimularea digestiei, tratamentul reumatismului si in diferite afectiuni legate de sarcina sau dereglari menstruale, dar si in calmarea durerilor.
De asemenea din planta se realizeaza produse homeopatice care au actiune benefica asupra stomacului, rinichilor, tesuturilor, sistemului endocrin, articulatiilor, oaselor, organelor sexuale, sistemului urinar, uterului si ovarelor.
Acestea sunt obtinute din radacina de iarba-amara si de aceea au proprietati carminative, digestive, antifermentative, diuretice, antispastice, laxative. Avand in vedere aceste efecte planta este indicata mai ales in tratamentul dismenoreei, tulburarilor ce apar la menopauza, fermentatiei intestinale, reumatismului, dispepsiei, constipatiei, durerilor reumatice si spasmodice.
Conform specialistilor radacina plantei contine diosgenin care este un fitoestrogen ce poate fi transformat in progesteron si cortizon. Avand in vedere acest aspect planta devine utila in controlul simptomelor care apar la menopauza sau in tulburarile menstruale, are efect bun impotriva bufeurilor, uscaciunii vaginale, inflamatiei, mancarimilor si tulburarilor bruste de dispozitie.
Toxicitatea plantei este foarte scazuta, este indicat sa fie folosita doar la recomandarea unui medic specialist.
O alta planta cunoscuta cu numele de iarba-amara este cea care are denumirea stiintifica de Polygala amara si numele popular de amareala. Aceasta face parte din familia Polygalaceae sau Polygalacee si este numita popular si iarba-laptoasa.
Aceasta planta perena este originara din Europa, creste inalta de pana la 10-15 cm, are radacina ramificata, frunzele bazale verzi, mari, de forma ovoidala, iar cele din partea superioara a tulpinei mai mici si alungite. Florile sunt mici, tubulare ca niste clopotei de culoare albastruie. Perioada de inflorire este in lunile mai-iunie.
Amareala era folosita inca din vremuri de demult la hranirea vitelor, acestea produceau astfel mai mult lapte. In scop medicinal radacina plantei era apreciata pentru continutul ei de substante saponine, taninuri, ulei volatil si substante amare si era folosita in stimularea digestiei, purificarea sangelui si ameliorarea tusei.
Planta are efect diuretic slab, sub forma de ceai ajuta la cresterea poftei de mancare, in tratamentul reumatismului si gutei. In medicina traditionala frunzele proaspete strivite se aplicau sub forma de cataplasme pe rani si leziuni ale pielii si asfel ajutau la vindecarea acestora. Ceaiul din Polygala amara nu se bea in exces, sunt recomandate doar 2-3 cani pe zi, in doze mari poate afecta stomacul, poate fi iritant pentru rinichi si intestine.
