Umbrarul-rosu este un arbust care creste inalt de 3 m, are denumirea stiintifica de Clerodendrum trichotomum si face parte din familia Verbenaceae. Numele de Clerodendrum deriva de la cuvintele din limba greaca ,,kelros” (soarta) si ,,dendron” (copac) si se traduce prin ,,pomul sortii”. Probabil ca acest nume se refera si la frumusetea si abundenta florilor sale uimitor de frumoase, placut parfumate.
Umbrarul-rosu este nativ din China si Japonia, are si numele popular de Clerodendrum japonez. Este o planta sensibila la inghet, de aceea nu rezista pe timpul iernii. In general se cultiva ca planta de ghiveci, in sere, unde necesita un amestec de pamant cu frunze si turba in cantitati egale, dar si cu adaos de gunoi de grajd, humus, cenusa de lemn si putin nisip. In general solul trebuie sa fie bine drenat si necalcaros.
Acest arbust minunat are tendinta sa creasca mai mult in latime decat in inaltime. De multe ori are latimea de 3-5 m, iar inaltimea doar de 3 m. Ramurile si tulpina au scoarta neteda, de culoare maro, iar cu trecerea anilor devine gri-maronie, cu suprafata aspra si crapata. Frunzele sale sunt mari, au partea superioara neteda, iar cea de dedesubt cu numerosi perisori, coloritul verde si marginile putin dintate.
Daca sunt putin presate intre degete frunzele emana un parfum caracteristic acestei specii. Foarte frumos este si parfumul florilor, aminteste de cel al florilor de iasomie. Acestea sunt mici, de forma deosebita, stelata, cu petale albe-rozii si patru stamine lungi si albe. Fructele plantei sunt otravitoare, au forme sferice, cat boabele de mazare si sunt in nuanta de un albastru-inchis spre negru, de jur imprejur au marginile ca niste petale de un rosu-intens ale cupei deschise (in interiorul careia acestea s-au format).
Perioada de inflorire este in luna august, iar de coacere a fructelor in lunile de toamna. Fructele persista pe ramurile arbustului pana in lunile ianuarie-februarie. Acest arbust este destul de rezistent la frig, la temperaturi de pana la minus 10-15 grade Celsius, prefera zonele partial umbrite dar si in plin soare, insa in zonele montane trebuie ferit de vanturile puternice.
Umbrarul-rosu este apreciat din punct de vedere medicinal datorita frunzelor sale comestibile si cu proprietati benefice, calmante si analgezice, el fiind folosit mai ales in tratamentul hipertensiunii arteriale. Frunzele sunt utilizate in anumite tari si in gastronomie, sunt fierte ca orice leguma. Fructele nu sunt comestibile, insa sunt folosite drept colorant.
Exista mai multe specii ale genului Clerodendrum (aproximativ 400), unele au florile si frunzele parfumate (Clerodendrum bungei, originar din Asia), altele au florile albe si aromate (Clerodendrum fragrans, creste in China si Japonia). Majoritatea sunt raspandite in regiunile tropicale si au aspect de arbust cu ramuri puternic ramificate, sau de plante asemanatoare vitei-de-vie.
In India creste Clerodendrum infortunatum care are florile frumoase, parfumate si albe, cu mijlocul rosu. Cea mai frumoasa specie de sera este Clerodendrum myrmecophilum – un arbust nativ din Siangapore care are florile galbene si rosii. In regiunile africane apare specia Clerodendrum thompsoniae cu flori albe, corola si caliciul de culoare rosie.
