Zămoșița este o plantă erbacee care are florile deschise în toată splendoarea lor în orele dimineții, apoi sunt din ce în ce mai închise spre după-amiază. Planta are tulpina de 80 cm și ramificațiile acesteia acoperite cu perișori fini. Poate fi recunoscută ușor după frunzele verzi, mari și florile cu corola deosebită cu 5 petale impresionante, galben-deschis cu pete purpurii în regiunea centrală, la bază. După ce florile cad, în locul lor rămâne pedunculul și fructul in forma de rinichi de culoare gri-inchis și semințele negre. Această plantă este prezentă în pădurile de foioase din zonele cu climat temperat, dar și pe câmpii sau la marginea drumurilor.
Zămoșița este folosită ca plantă ornamentală în grădini pentru frumusețea florilor ei, dar și ca plantă medicinală în medicina populară. Face parte din familia Malvaceae, are denumirea științifică de Hibiscus trionum și denumirea populară de macul cioarei. Este recoltată în lunile de vară în scop terapeutic, sunt folosite doar părțile ei aeriene.
Planta se recoltează în perioada de înflorire iar uscarea se face în locuri curate, uscate, la umbră. Proprietățile diuretice ale plantei sunt date de substanțele flavonoide, uleiul gras și mucilagii. Planta este apreciată pentru efectul benefic asupra rinichilor, pentru că favorizează eliminarea ionilor de sodiu și clor, a calculilor renali, pentru că este un bun remediu contra cistitei și a altor afecțiuni urinare.
Planta are proprietăți medicinale valoroase de aceea este folosită în amestec și cu alte plante medicinale în realizarea preparatelor tradiționale populare. Infuzia din plantă are efect diuretic, calmant, iar pentru o acțiune și mai intensă poate fi combinată cu infuzia din cozi de cireșe sau mătase de porumb. Extractul din frunze are de asemenea astfel de proprietăți, decoctul este bun pentru ameliorarea tulburărilor gastrice dacă este combinat cu mentă (o plantă care combate deranjul intestinal).
Zămoșița este folosită și în medicina chineză deoarece are efect antibiotic (impotriva infecțiilor cu stafilococi), sudorific, diuretic, expectorant. Pentru tratamentul tusei este indicată infuzia realizată din 10 g de frunze de zămoșiță la 250 ml apă clocotită, se prepară, se strecoară, se lasă puțin la răcit, apoi se bea câte un sfert de cană de infuzie caldă de 3 ori pe zi.
Planta este folosită și pentru uz extern pentru tratamentul unor afecțiuni ale pielii cum este de exemplu dermatita sau acneea. Se prepară un decoct din 3 lingurițe de plantă uscată la o cană de apă clocotită, apoi se strecoară, se lasă să se răcească și se aplică sub formă de cataplasme locale pe piele. Decoctul din plantă are efect bun și în calmarea durerilor de dinți.
