Sindromul anxietății apare la orice persoană indiferent de sex și de vârstă. Acest sindrom de anxietate permanentă apare frecvent la oameni în ziua de azi din cauza grijilor pe care le au, a problemelor și stresului zilnic. Fie că este vorba de stres emoțional sau de situații dificile la muncă, în familie sau în societate, cert este că tulburarea de anxietate poate deveni generalizată și greu de controlat.
Simptomele sunt greu de suportat, apare o stare de oboseală accentuată, de agitație, irascibilitate, neliniște, de tensiune musculară și durere locală, mai ales în zona capului a umerilor, cefei și spatelui. Alte stări neplăcute sunt la nivelul sistemului nervos, apar probleme de concentrare, insomnie, nervozitate, depresie, tremurăturile, palpitațiile la inimă și chiar dificultăți de respirație.
De asemenea mâinile devin umede și reci, unele persoane au ,,nod în gât”, grețuri, diaree, dureri musculare, transpiră și urinează frecvent, iar dacă intră într-o stare de surescitare pot suferi un atac de panică, ceea ce este un caz grav de urgență. Stilul de viață stresant, neechilibrat, fumatul, consumul de cafea și alcool în exces, pot fi factori de risc ai acestui sindrom de anxietate.
De cele mai multe ori se ajunge la depresie și dorința de izolare, iar stările de nervi pot crea situații conflictuale și se pot trăi evenimente dificile în viață – despărțire, divorț, pierderea locului de muncă. Pentru prevenirea și tratamentul sindromului de anxietate sunt recomandate mijloace psihologice, întâlniri de grup sau individuale la un psihoteraput, tratamente cu medicamente contra stărilor de anxietate, relaxare prin masaj, exerciții fizice, terapie comportamentală, reflexoterapie, activitate fizică care implică mersul pe jos, inotul, alergatul, petrecerea weekend-ului la munte, ciclismul, etc.
Prin reflexoterapie se pot folosi tehnici de relaxare care ajută în combaterea simptomelor de sindrom de anxietate. Principalele zone reflexe asupra cărora trebuie insistat sunt cele corespunzătoare capului, diafragmei, glandelor suprarenale, glandei pituitare, plămânilor și coloanei vertebrale.
Pentru a stimula zona reflexă a capului se ține talpa piciorului cu mâna stângă iar cu degetul mare de la mâna dreaptă se masează suprafața degetului mare de la picior, de jos în sus, încet, realizând linii paralele asupra acesteia. Acest masaj se efectuează de mai multe ori, timp de 1-2 minute.
Zona reflexă a diafragmei este pe talpa piciorului, chiar sub capetele oaselor metatarsiene. Se ține talpa piciorului cu mâna stângă și se realizează o mișcare de apăsare de la dreapta la stânga și de-a latul labei piciorului cu degetul mare de la mâna dreaptă. Acest masaj se face cu pași mici, în același sens, fără a apăsa foarte tare asupra pielii.
Pentru a stimula zona refexogenă corespunzătoare glandelor suprarenale trebuie efectuat un masaj sub protuberanța labei piciorului, un pic mai jos. Se apasă cu degetele mari de la cele două mâini asupra zonei, realizând mici cercuri timp de câteva secunde.
Zona reflexă corespunzătoare glandei pituitare se masează ușor, presiunea trebuie să fie ușoară spre medie. Pentru a acționa asupra acestei zone se ține piciorul cu mâna dreaptă și se găsește punctul de intersecție al liniilor imaginare mediane (verticală și orizontală) trasate în cruce pe suprafața degetului mare al acestuia. Cu degetul de la mâna dreaptă se apasă în acest punct și se fac cercuri concentrice în jurul lui.
Zona reflexogenă a plămânilor se află pe proeminența tălpii piciorului din dreptul oaselor metatarsiene. Se ține talpa piciorului cu mâna dreaptă, iar cu degetul mare de la mâna stângă se masează de jos în sus de la linia diafragmei spre degete. Foarte important este să se insiste cu masajul între oasele metatarsiene.
Pentru a masa zona reflexă corespunzătoare coloanei sau veterbrelor acesteia se ține piciorul de călcâi cu mâna dreaptă, iar cu degetul mare de la mâna stângă se apasă pe zona laterală a piciorului. Apasărea trebuie să fie ușoară sau medie, iar avansarea se face cu pași mici. Fiecare pas care se face cu degetul corespunde unei vertebre toracice.
