Septicemia reprezinta o modalitate deosebita de evolutie a infectiei bacteriene caracterizata prin: semne generale de infectie (febra, frisoane, cefalee, stare generala alterata), prezenta germenilor si a toxinelor lor in sange, existenta unei porti de intrare a factorului infectios, in care germenii se multiplica si din care patrund in circulatia generala si existenta metastazelor. Este o afectiune grava in care numai aplicarea tratamentului la timp si competent poate duce la salvarea bolnavului.
Septicemia nu este produsa de un singur agent asa cum se intampla in majoritatea bolilor infectioase, boala putand fi provocata de germeni foarte numerosi, mai des fiind intalniti urmatorii: stafilococul, meningococul, streptococul, pneumococul, gonococul, colibacilul, bacilul carbunos, germenii anaerobi. Germenii care produc aceasta afectiune sunt cei care se intalnesc frecvent in patologia umana, fata de care organismul are un grad de imunitate, ceea ce face ca acesti germeni sa ia uneori o evolutie deosebita (ce nu urmeaza tipul infectiei ciclice) de tip septicemic.
Imperfectiunea macanismelor imunitare la copii, scaderea intensitatii mecanismelor imunitare la batrani, existenta unor boli ca diabetul, leucemia, ciroza hepatica, favorizeaza dezvoltarea infectiei. Uneori persoane tinere in deplina maturitate imunologica si negrevate de alte maladii dezvolta afectiuni ca un rezultat al raportului ce se stabileste intre mijloacele de aparare si puterea patogena a germenilor in cauza.
Poarta de intrare a germenului patogen o reprezinta o leziune pe piele sau pe mucoase
Poarta de intrare poate fi identica cu focarul infectios, putand fi cunoscuta sau necunoscuta. Focarul infectios poate fi localizat la poarta de intrare sau in alta parte a organismului, in focar germenii multiplicandu-se. Pentru a se putea realiza boala, este necesar ca acest focar sa fie in legatura cu torentul sanguin si sa reverse in sange germenii si toxinele lor, in caz contrar el ramanand doar un focar septic localizat.
Legatura cu sangele circulant se poate face: a) pe cale venoasa cel mai frecvent, in cazuri de tromboflebita a venelor uterine, a venelor buzei superioare, a venei porte; b) pe cale limfatica, in leziuni inflamatoare care cuprind vasele limfatice ale extremitatilor membrelor, ale colului uterin, etc.; c) calea arteriala este cea mai frecventa atunci cand septicemia are ca punct de plecare o endocardita lenta sau arterite.
Perioada de incubatie este de obicei scurta. Debutul este intotdeauna brusc cu febra si frisoane. Perioada de stare prezinta semne clinice legate de revarsarea in torentul sanguin a germenilor si a toxinelor lor. Tabloul clinic este dominat de modificari ale curbei termice, splenomegalie, modificari ale tabloului sanguin si modificari umorale. Temperatura atinge 40 grade C si este insotita de frisoane. Splina este intotdeauna marita si nu se poate palpa din cauza ca este moale.
Apar modificari cutanate ca urmare a emboliilor din capilarele cutanate sau a aparitiei diverselor forme de eruptii. Sistemul nervos poate suferi modificari, sub actiunea toxinelor, manifestandu-se cefalee, somnolenta, dispnee toxica centrala. Din partea aparatului digestiv se observa o diminuare a apetitului si a secretiilor gastrice precum si limba uscata. In sange creste numarul leucocitelor. Tabloul umoral cuprinde modificari ale ureei, electrolitilor, Ph-ului, care in fond sunt modificari ale activitatii rinichiului, ficatului, aparatului respirator.
Diagnosticul pozitiv al septicemiei este un diagnostic care leaga datele anamnestice, clinice si de laborator. Din anamneza si cu ajutorul examenul clinic trebuie sa se obtina date care sa puna in evidenta poarta de intrare, focarul infectios si metastazele, daca exista. Un alt fapt deosebit de important este punerea in evidenta a agentului patogen prin culturi din sange si din focarele de unde se pot recolta culturi. Astfel se va cauta agentul cauzal in culturi din bila, sputa, urina, col uterin, etc. Se vor cerceta si alte semne de laborator ca VSH, numarul leucocitelor.
Formele clinice ale septicemiei se pot grupa cu usurinta avand in vedere anumite caractere: a) in functie de germenul care le-a produs; b) in functie de evolutie (supraacute, acute, subacute, cronice); c) in functie de poarta de intrare (faringiana, cutanata, uterina, etc.). Prognosticul este in functie de cateva elemente si anume: sensibilitatea germenului, precocitatea diagnosticului si starea organismuli bolnav. Septicemia este o boala care nu se vindeca daca nu este tratata.
Precocitatea tratamentului hotaraste in multe cazuri modul cum va evolua boala, deoarece inceperea mai devreme a tratameentului previne aparitia de noi metastaze si complicatii. Starea anterioara a organismului prezinta o importanta deosebita in modul cum va evolua boala. Un organism care a suferit inainte de o boala care a lasat urmari, se apara mai greu in cazul producerii acestei afectiuni. Foarte importanta este si problema sensibilitatii germenului. In ultima vreme au aparut numeroase tulpini, de stafilococ in special, care sunt insensibile la antibiotice.
In caz de septicemie este important sa se asigure un tratament de specialitate, bine condus intr-o unitate spitaliceasca:
- Tratamentul igienico-sanitar. Bolnavul se interneaza in general intr-un spital de boli infectioase. Se pastreaza repaus la pat. Alimentatia va fi completa si variata, cautand sa se asigure un numar suficient de calorii pentru un organism febril. In cazul in care apar complicatii prin metastaze, trebuie asigurat un regim corespunzator.
- Tratamentul etiologic se face cu antibiotice. Este necesar sa se asigure un tratament cu antibioticul la care germenele este sensibil. Pana la izolarea si testarea sensibilitatii germenului asiguram totusi un tratament cu antibiotice in special cele cu spectru larg de actiune, tetracicline si cloramfenicol; in cazul in care se banuieste etiologia stafilococica se asociaza penicilina de sinteza (metaciclina, oxaciclina) ori novobicina.
- Tratameentul simptomatic. Febra se scade cu antitermice la care se adauga tratamentul pentru orice alta tulburare. Se vor administra si vitamine in cantitate suficienta.
Tratamentul septicemiei este unul de lunga durata, in care de multe ori se asociaza, pe langa tratamentul medical si un tratament chirurgical sau ortopedic, in functie de complicatiile bolii.
, prezenta germenilor si a toxinelor lor in sange, existenta unei porti de intrare a factorului infectios, in care germenii se multiplica si din care patrund in circulatia generala si existenta metastazelor.){kind=link}
tatal meu este bolnav de leucemie limfatica de 9 ani , anul acesta a avut doua tratamente de chimioterapie si o transfuzie de sange, acum este internat in spital cu diacnostic septicemie , cum se poate trata?, ce sanse sunt de vindecare?
Iti raspunde cam tarziu un nespecialist
Inainte de toate doctorul este un om nu e un „Arsenie Boca”.Cu ce stie din practica lui cu ce se mai documenteaza cu ce stie de la scoala el,doctorul face orce pentru a salva o viata de om dincolo de ceia ce noi credem sau ne imaginam.Dar nimeni nu poate sa faca mai mult decat poate face omeneste.Nu degeaba fiecare medic are cate un obiect de cult,iar cei care nu il au pe corp il au in interior.Tatal meu a trait 92 de ani.
Odata eu l-am intrebat cam asa.”De ce nu mergi la medic tata ? Pai ce sa imi faca mie doctorul ? Trage sertarul scote o hartie si imi da sa inghit niste chestii albe ca varul.Daca mi-ar da si zile din sertarul ala as sta numai langa usa lui,dar asa ,odata si odata tot se intampla.”
Asta e si morala-aceia ca doctorul face tot ce poate dar zile nu are de unde sa ii dea.Una e da faci un om sa moara intetionat si alta e atunci cand se intampla si necazuri.Asa ca nu te agita si lasa lucrurile in voia domnului.Daca stii mai multe e bine.Nimeni nu stie ce are omul in cap.