Tuia este un arbore conic din categoria coniferelor, originar din America de Nord. Face parte din familia Cupressaceae si are denumirea stiintifica de Thuja occidentalis. Acest conifer are dimensiuni medii, poate creste inalt de pana la 10-15 m si se poate dezvolta in latime pana la 5 m.
Aspectul sau este frumos insa creste incet. Are o singura tulpina principala de-a lungul careia se dezvolta numeroase ramuri laterale, florile sunt galbene-verzui, iar conurile maro-roscate. Necesita un sol fertil si drenat, poate fi plantat la umbra, la soare sau in locuri partial umbrite, este sensibil la seceta si caldura mare, mult mai bine se dezvolta in zone racoroase si umede, iar iarna rezista la frig si la vant puternic. Ca toate soiurile de tuia si acesta are un miros aromat caracteristic.
Tuia este utilizat in scop decorativ pentru amenajarea gradinilor si parcurilor, in locuri acoperite cu gazon sau de-a lungul bordurilor, dar si pentru crearea gardurilor vii. Toamna tarziu cand vremea devine rece tuia isi schimba coloritul in verde-galbui, iar primavara are iar nuanta frumoasa de verde intens. In rest tuia poate avea un colorit galben daca este atacat de gandaci, acarieni, afide, boli fungice sau datorita soarelui puternic. Acest conifer traieste foarte mult, pana la 200 de ani.
Lemnul de tuia este apreciat de localnici deoarece are rezistenta mare la putrezire. In vremuri de demult indienii din America il foloseau la construirea de canoe. Aceasta specie de tuia este otravitoare, daca este ingerata poate da simptome de greata, voma, leziuni hepatice si in cazuri grave duce la paralizia sistemului nervos.
Tuia se foloseste doar sub stricta supraveghere a medicului in diferite preparate homeoptatice. Acestea sunt indicate in tratamentul nefritei si cancerului. Frunzele de tuia contin uleiuri esentiale care sunt utilizate in parfumerie si in scop terapeutic.
Un alt copac cunoscut cu numele de tuia este chiparosul-lucios-Hinoki originar din Asia. In Europa apare destul de rar in gradinile botanice. Acest conifer are denumirea stiintifica de Chamaecyparis obtusa si face parte ca si specia de tuia prezentata mai sus, din aceeasi familie Cupressaceae.
Chiparosul-lucios-Hinoki creste inalt de pana la 30 m, are trunchiul drept si gros de 1-3 m, coaja maronie-rosiatica, crengile atat de mari incat se culbeaza si pot atinge cu varful lor solul, frunzele sunt de forma solzoasa, verzi-argintii in partea inferioara si de un verde-intens in partea superioara. Conurile sunt de forma sferica si au diamerul de 0,8-1 cm. Chiparosul creste destul de incet iar polenul sau provoaca alergii (ex. febra fanului, rinita alergica) in lunile de primavara.
Pentru a se dezvolta frumos primavara poate fi ajutat cu ingrasaminte care au in compozitia lor potasiu si azot. Nu trebuie udat in exces, sunt suficiente 2 galeti de apa la 3 saptamani. Acest copac este sensibil la frig dar si la caldura prea mare, poate fi atacat de afide, boli fungice, de aceea trebuie aparat cu insecticide si substante speciale.
Acest copac mereu verde este apreciat in Japonia din timpuri de demult. Lemnul sau de calitatea superioara este considerat pretios, are miros placut de lamaie si culoare deschisa, este rezistent la putrezire si utilizat in constructia templelor sintoiste, a palatelor si altarelor. Mai mult decat atat in traditia spirituala preistorica japoneza Shinto acest tuia face parte din grupul celor cinci arbori sacri.
Exista mai multe soiuri de astfel de tuia, din care multe sunt folosite in scop ornamental, iar unele sunt foarte mici si comercializate ca bonsai in America si Europa. Frunzele dar in general toate partile plantei sunt otravitoare, contin uleiuri esentiale care pot irita membranele mucoase si pielea. Daca sunt consumate accidental produc stari de greata, diaree si voma.
