Malaria este o boala infectioasa, data de patrunderea in sange si parazitarea hematiilor de catre un protozoar din genul Plasmodium, caracterizata clinic prin accese febrile sistematice, anemie si splenomegalie. Protozoarul din genul Plasmodium are patru specii patogene pentru om: Plasmodium vivax, Plasmodium falciparum, Plasmodium malariae si Plasmodium ovale. Rezervorul si sursa de infectie este reprezentata de om si exceptional de maimute.
Modul de transmitere se realizeaza prin femelele mai multor specii de tantar anofel. Tantarul este vector activ. Receptivitatea la om este de 100 %. Dintre factorii ce intervin in producerea bolii, cel mai important este gradul de multiplicare al parazitului si deci gradul de parazitare a hematiilor. Distrugerea hematiilor prin parazitare duce la anemie hemolitica. Hematiile distruse blocheaza capilarele, ducand la tulburari circulatorii, cu anorexie in creier, cord, rinichi, ficat, putand merge pana la coma malarica.
Concomitent, tesutul din splina si ficat se hipertrofiaza. Perioada de incubatie este cuprinsa intre 10 si 42 de zile in functie de agentul patogen responsabil cu producerea bolii. In perioada de stare malaria se caracterizeaza prin accese febrile repetate, nesistematizate, frisoane, cefalee, tulburari gastrointestinale. Dupa 5-18 zile accesele febrile devin tipice, se sistematizeaza in functie de tipul parazitului.
Malaria cu Plasmodium vivax
Accesele febrile separate de perioade afebrile (febra intermitenta, sistematizata), apar dupa 18 zile; ele survin la 48 de ore interval. Un astfel de acces se compune din trei perioade: a) frisonul brusc cu oboseala, indispozitie, cu tremur violent, tahicardie, paloare, cianoza. Durata este de ½-1 ora; b) febra urmeaza frisonului cu valori de 40-41 grade C, tegumente uscate, congestionate, cefalee, sete intensa, varsaturi, diaree. Durata, 2-6 ore; c) scaderea febrei cu transpiratii abundente, uneori colaps.
Bolnavul este profund astenic. A doua zi, 24 de ore bolnavul se simte mai bine si la 48 de ore de la accesul precedent apare un acces similar, situatia repetandu-se la aceste intervale fixe, timp de cateva saptamani sau luni. Accesele scad treptat in intensitate, se resimt apoi pentru intervale variabile de timp, dupa care pot aparea noi accese.
Examenul bolnavului arata: herpes si eruptii cu caracter divers, raluri bronsice sau chiar de congestie pulmonara (pneumonie malarica). Semne digestive: anorexie, greturi, varsaturi, diaree. Netratata, boala evolueaza cu accese si remisiuni 2-5 ani dupa care se vindeca spontan prin instalarea starii de imunitate.
Malaria cu Plasmodium falciparum
Este forma cea mai grava cu indicele de mortalitate cel mai sever. Aspectul clinic este sever: febra mare, nesistematizata, la fel frisoanele; varsaturi, cefalee, delir, dispnee, precolaps-colaps.
Cele mai grave semne sunt cele meningo-encefalitice, cu tulburari cerebeloase. Uneori predomina un anumit grup de simptome: pulmonare (aspect de pneumonie), sau digestive (abdomen acut). Colapsul este aproape regula si nu rareori bolnavii intra in coma de tip meningo-encefalitic. Semnele grave se datoreaza trombozarii capilarelor viscerale si cerebrale, de catre hematiile parazitate si distruse.
Malaria cu Plasmodium malariae
Evolueaza similar cu forma descrisa anterior, numai ca accesele survin la 72 de ore, cu interval afebril de 2 zile si are tendinta mai mare la cronicizare.
In afara formelor descrise mai sus mai exista:
- Malaria latenta cu accese fruste, oligosimptomatice, usor de confundat cu o migrena, nevralgie, apendicita.
- Malaria pernicioasa este forma cea mai grava cu Plasmodium falciparum si care dupa predominanta simptomelor se subimparte in: forma hiperpiretica cu febra mare, delir, cefalee intensa, moarte; forma agida sau colaps ireductibil; forma gastro-intestinala simuleaza febra tifoida, dizenteria, apendicita acuta; forma cerebrala cu aspectul unei meningo-encefalite grave cu coma-moarte; forma biloasa, cu icter, anemie hemolitica, insuficienta renala care se poate solda cu deces.
- Malaria cronica reprezinta modalitatea de evolutie a unei malarii netratate; cu anemie progresiva, splenomegalie dura, hepatomegalie, hipoproteinemie; decesul se produce in stare de marasm prin suprainfectie.
Diagnosticul este rezultatul coroborarii datelor epidemiologice, clinice si de laborator. Prognosticul imediat este bun in formele date de Plasmodium vivax si malariae, cu mortalitate de sub 1 %. Unele forme sunt rebele la tratament, avand tendinta la recidiva sau cronicizare. Prognosticul este rezervat in forma data de Plasmodium falciparum, in special in formele pernicioase, in care mortalitatea poate atinge 40-60 %. O data tratata insa, aceasta forma se vindeca radical, fiind foarte sensibila la tratament.
Tratamentul curativ este igienico-sanitar si simptomatic, adaptandu-se formei clinice si starii bolnavului, in coma malarica dandu-se bolnavului toate ingrijirile ca pentru orice coma. De asemenea, se combat simptomele cu medicatie adecvata. Importanta este insa medicatia etiologica, fiind in istoria tratamentului antimalaric folosita pana la descoperirea antimalaricelor de sinteza. Azi se folosesc antimalarice de sinteza care actioneaza asupra diferitelor faze de multiplicare a parazitului: clorochina, mepacrina, primachina, pirimetamina, paludrina.
Profilaxia este cea mai importanta pentru eradicarea bolii. Masurile constau in: depistarea in masa a rezervorului de virus, ceea ce duce la imposibilitatea infectarii tantarilor prin tratarea celor infestati; starpirea tantarilor anofeli prin metode complexe de drenare si irigare a mlastinilor, folosirea larvacidelor si insecticidelor, precum si a mijloacelor biologice (cultivarea pestilor care se hranesc cu larve de tantari anofel); dezinsectia avioanelor si vapoarelor care vin din zone impalude si supravegherea persoanelor ce vin din astfel de zone.
