Plante medicinale și întrebuințarile lor – Scumpia (Cotinus coggygria)

Scumpia este un arbust de foioase foarte frumos, spontan sau cultivat, care arată impresionant mai ales toamna. Atunci arborele are culori variate, galben spre stacojiu, însă cel mai mult impresionează inflorescențele, dar și culoarea pufului care este în nuanțe ce variază de la roz spre roz purpuriu și se dezvoltă din paniculele de flori, sunt de forma unor fire ce se aseamănă cu puful moale al păsărilor.

Specia este de origine din Europa și Asia, la noi în țară apare la mariginile pădurilor din Oltenia, Banat, Dobrogea, dar și în Muntenia și Moldova. Scumpia este cunoscută și cu numele de rui, liliac, oțetar sau arborele de fum.

Acest arbust frumos este frecvent cultivat în scop ornamental, în parcuri și gradini. El necesită locuri în plin soare, iubește căldura și spațiile deschise. Crește aproape în orice tip de sol, însă se dezvoltă mai frumos în cel mai puțin bogat, dar bine drenat.

Scumpia are denumirea științifică de Cotinus coggygria și aparține familiei Anacardiaceae. Crește înalt de până la 3 m, are scoarța solzoasă și fină, frunzele eliptice, cu vârful rotunjit, verzi vara, iar fructele mici, gri, cărnoase, apar în august-septembrie.

De la scumpie se folosesc în scop terapeutic frunzele și scoarța. Acestea conțin taninuri elagice dar și substanțe flavone, gumirezine și substanțe amare. Taninurile au proprietăți cicatrizante, hemostatice, antiseptice și astringente.

Ceaiul concentrat din scumpie se realizează astfel: se adaugă 2 lingurițe de frunze uscate, mărunțite, la o cană de apă (aproximativ 250 ml), se lasă să fiarbă timp de 10 minute, apoi se dă deoparte de pe foc, se strecoară și se poate bea pe stomacul gol.

Ceaiul de scumpie este foarte concentrat, ajută în tratamentul incontinenței urinare. Tratamentul se face dimineața, se bea încet, cu înghițituri mici, cu jumătate de oră înainte de masă. Se servesc doar 2 căni de ceai pe zi.

Datorită proprietăților deosebite pe care le au elementele sale active, scumpia este utilizată în tratamentul afecțiunilor digestive. Ceaiul este un bun remediu pentru starea de vomă, gastrită, diaree, ulcer, enterocolită, hemoroizi, candidoză vaginală, afecțiuni intestinale. Calitățile sale medicinale sunt apreciate de specialiștii în domeniul sănătății.

Planta se folosește și extern (sub formă de cataplasme aplicate local pe zona afectată), ajută la vindecarea rănilor, eczemelor, alergiilor, pruritului, urticariei, etc. Are efect foarte bun în tratamentul leziunilor cavitătii bucale, se face gargară cu ceai din scumpie în cazuri de stomatite, gingivite, afecțiuni ale faringelui, laringită. De asemenea, planta are efect bun în cazuri de febră, dispnee, tuse, disfonie.

Cei care au o viață agitată, sunt copleșiți de gânduri legate chiar și de cele mai banale evenimente cotidiene, sunt afectați de stresul de la locul de muncă, pot folosi ceaiul de scumpie deoarece, acesta are efect de reconstituire a identității de sine, interiorizare detașată, de regăsire a coerenței lăuntrice și a forței interioare, astfel, vor scăpa de starea de agitație, neliniște, împrăștiere, nu vor mai băga de seamă frivolul și superficialul trecător.

Efectul este extraordinar asupra stării interioare, oferă posibilitatea de a avea o atitudine calmă, de concentrare, de stabilitate interioară, de cumpătare, de a fi obiectiv și de a analiza bine orice înainte de a acționa, de a zice sau a face ceva.

Încă din cele mai vechi timpuri scumpia era folosită la vopsitul fibrelor naturale. Lemnul său, ramurile dar și frunzele, au fost utilizate începând din Evul Mediu la vopsirea fibrelor de lână și mătase, astfel coloritul acestora devenea la final galben, galben-portocaliu sau roșiatic. Dezavantajul la astfel de coloranți obținuți cu ajutorul plantei era că nu aveau rezitență prea mare comparativ cu alte tipuri de coloranți naturali.