Medicii numesc suferințele rădăcinilor nervilor cervicali ca o radiculopatie cervicală. Aceasta se referă la deteriorarea sau iritarea rădăcinilor nervoase de la nivelul coloanei vertebrale. La nivelul rădăcinilor acestor nervi se pot produce anumite traume, inflamarea sau ciupitul lor, deși sunt bine protejate în măduva spinării, în regiunea cefei. Este vorva despre cei 8 nervi cervicali care au rolul de a transmite spre creier senzații de căldură, frig, durere. De asemenea, acești nervi duc informații de la creier spre mușchi.
Ce 8 nervi cervicali sunt: nervii C1 și C2 care controlează zona capului, nervii C3 și C4 care controlează diafragma, nervul C5 care controlează mușchii zonei superioare a corpului (daltoidul, bicepsul), nervul C6 care controlează bicepsul și mușchii flexori, nervul C7 care controlează mușchiul triceps și extensia brațului din cot, nervul C8 care controlează mâinile.
Cauza radiculopatiei cervicale poate fi reprezentată de anumite procese degenerative la nivelul coloanei vertebrale, de inflamații temporare ale țesuturilor din zona unde nervul glisează între vertebre. Spațiul dintre vertebrele coloanei prin care nervii ies din măduva spinării pot fi modificate și astfel nervii pot fi comprimați. Se produc răniri articulare sau traume la nivelul discurilor intervertebrale.
Alte cauze pot fi: tumorile, metastazele osoase, meningioanele, hematoamele, abcesele și în general modificările inflamatorii. Stenoza spinală, osteoartrita depozitele de calciu sub forma unor pinteni pot duce la ciupirea nervilor cerviali sau prinderea lor. Această afecțiune poate fi acută și cronică. Durerea este principalul ei simptom. În anumite cazuri durerea poate fi foarte mare, dacă osteofitele apasă măduva spinării și pe rădăcinile nervilor cervicali. Alte simptome care apar sunt paresteziile, senzația de amorțeală, presiunea asupra coloanei vertebrale.
Pentru stabilirea diagnosticului, medicul va întreba pacientul despre ce simptome are. De asemenea va analiza anvergura mișcărilor și va face pacientului anumite investigații clinice: palparea zonelor dureroase, evaluarea sensibilității pe segmente individuale, testarea reflexelor, a tulburărilor de sensibilitate, examenul neurologic, radiografia, examenele CT sau IRM pentru o vizualizare a țesuturilor moi și a oaselor din zona cervicală, a cefei.
În cazuri ușoare, când pacietul are o inflamație temporară a zonei cefei și o iritare a rădăcinilor nervilor cervicali se aplică un tratament cu analgezice, antiinflamatoare și de relaxare a musculaturii și astfel se ajunge la o însănătoșire destul de rapidă, în câteva zile.
În cazuri mai grave, durerea persistă mai multe săptămâni, iar pentru protejarea zonei cervicale și imobilizarea ei într-o poziție neutră se recomandă un guler special sau colier pentru gât. Se face tratament cu medicamente calmante mai puternice, cu analgezice și antiinflamatoare nonsteroidiene.
Aplicarea de comprese calde și reci poate fi un bun tratament pentru relaxarea mușchilor încordați din zona gâtului și a umerilor. Alte terapii (recomandate ca remediu eficient pentru o astfel de afecțiune) de către specialiștii în domeniul sănătății sunt: fizioterapia, chiropractica, acupunctura, masajul. În cazuri foarte grave, când durerea se agravează, se poate folosi intervenția chirurgicală.
