Deși sunt destul de rare, afecțiunile glandelor salivare pot afecta starea de sănătate. Omul are trei perechi de glande salivare mari (parotide, submandibulare, sublinguale) și mai multe minore (pe limbă, obraji, buze, cerul gurii).
Saliva are rol protector antiinfecțios pentru gură și dinți, formează o peliculă în calea toxinelor și agenților patogeni, previne cariile dentare, spală dinții, promovează remineralizarea smalțului acestora pentru că are săruri minerale și un pH neutru, neutralizează atacul agresiv al virusurilor și bacteriilor, menține umedă mucoasa bucală, o protejează de uscare, înmoaie și dizolvă alimentele (astfel acestea sunt înghițite și alunecă ușor prin esofag fără al leza), are rol în predigestia alimentelor și în realizarea senzației de gust. Saliva conține apă, săruri minerale, calciu, potasiu, sodiu, fosfat, enzime și altele.
Are pH-ul 7, combate atacul acid al alimentelor consumate și ajută la predigestia carbohidraților. Dacă are loc un reflux gastro-esofagian, o boală ce trebuie tratată, se poate produce acidifierea salivei, ceea ce nu este de dorit, deoarece se formează acidoza care afectează sănătatea cavității bucale, mai ales a gingiilor (produce inflamație, sensibilitate și durere la nivelul acestora).
Creșterea secreției salivare în cavitatea bucală are denumirea de sialoree și este cauzată de afecțiuni variate. Stomatita este o cauză a creșterii cantității de salivă în gură, dar și afecțiunile digestive sunt factori de risc. De asemenea, alte cauze pot fi igiena precară a cavității bucale și intoxicațiile cu anumite medicamente administrate pentru tratamentul unor afecțiuni și boli.
Reducerea fluxului salivar se numește asialia și apare frecvent la persoanele care suferă de diabet sau boli reumatice. De asemenea, hiposecreția salivară apare din cauza deshidratării organismului și în intoxicații cu nicotină. Atropina este o altă cauză a scăderii secreției salivare și de asemenea, intoxicația cu opiu și administrarea de medicamente antiinflamatorii (ce au efect de inhibare a salivației și de producere a senzației de uscăciune în gură).
Producția de salivă este afectată de boli autoimune, de gingivită, apariția cariilor dentare, îmbătrânirea glandelor salivare, aportul insuficient de lichide, de consumul excesiv de medicamente pentru tratamentul unor afecțiuni și boli. Gura uscată este un efect ce apare din cauza dormitului cu gura deschisă sau a administrării medicamentelor pentru tratamentul: insomniei, astmului, tensiunii arteriale, bolilor cardiovasculare, depresiei, bolii Parkinson, intervențiilor chirurgicale, radioterapiei, tumorilor în cavitatea bucală.
O afecțiune a glandelor salivare este și litiaza salivară. În acest caz pe canalul excretor al glandei submaxilare se fixează calculi din fosfați și carbonați de calciu. Treptat astfel de depuneri produc tumefierea glandei salivare și respectiv producerea unor simptome de durere locală. Medicii recomandă în astfel de cazuri intervenția chirurgicală.
Pe fondul producerii unor boli pot să apară inflamații ale glandelor salivare sau ale canalelor acestora. La copii astfel de inflamații sunt posibile la glandele parotide în cazuri de oreion, boală produsă de un virus. Inflamația glandelor salivare este cauzată de infecția cu bacterii și alți agenți patogeni, cum sunt virusurile, streptococii, stafilococii. Inflamațiile pot fi un factor de risc al formării unor chisturi de salivă în țesuturile din jur (prin curgerile de salivă din conductele excretoare ale glandelor), iar aceste chisturi pot fi dureroase.
