Arnica numita si carul zanelor este o planta ierboasa perena, raspandita in regiunile de munte, prin fante umede, pasuni si poieni.
Caracteristicile si recoltarea plantei
Din mijlocul rozetei de frunze care apar primavara se inalta o tulpina aeriana de 10-40 cm, simpla sau putin ramificata. Ramurile ca si frunzele de pe tulpina sunt opuse. Tulpina si ramurile se termina cu cate un capitul florifer de 4-8 cm in diametru, usor aromat, compus din flori marginale portocalii si flori centrale cenusii. Fiecare capitul este protejat spre partea inferioara de frunze cafenii roscate. Florile marginale, lucioase sunt fiecare inconjurate de peri aspri, luciosi. Inflorirea are loc in lunile iunie-august.
De la arnica se recolteaza inflorescentele fara codite, in lunile iunie si iulie in prima faza de deschidere a capitulului. In aceasta prima faza, florile marginale sunt viu colorate si sanatoase. Florile care au depasit momentul inceputului infloririi sunt ofilite, intra in fructificatie si nu se culeg.
Florile de arnica trebuie asezate in strat subtire, in locuri bine aerisite, pentru a se usca. Din 5 kg de inflorescente proaspete se obtine 1 kg de produs uscat, compus din capitule cenusii cu numeroase prelungiri subtiri galbene-portocalii (florile marginale), cu aroma usoara si gust amarui. Pulberea de flori care se formeaza si se ridica in timpul manipularii, produce stranut. Ambalarea se face in pungi de hartie.
Modul de preparare a acestei plante medicinale
Uleiul – se pune o mana de flori proaspete maruntite intr-un borcan si se adauga ulei dublu rafinat de floarea-soarelui. Se tine la soare 3 saptamani, apoi se filtreaza.
Tinctura – floarea proaspat culeasa se marunteste si se asaza lejer in borcan cu alcool de 80 grade, se amesteca, se inchide ermetic si se lasa la macerat 10 zile. Apoi lichidul se filtreaza prin tifon si se pastreaza in sticlute mici de culoare inchisa. Este cel mai bun preparat din aceasta planta, cu utilizare interna.
Cataplasma – se macina fin o mana de flori uscate, se amesteca cu putina apa calduta intr-un vas, pana se obtine o pasta. Se poate adauga si radacina de tataneasa (un bun antiinflamator) macinata fin. Pasta se inveleste in tifon si se aplica in zona afectata, un timp de 2-3 ore/ zi.
Pulberea – se realizeaza din flori uscate macinate foarte fin. Din praful fin si aromat se ia un varf de cutit de 4 ori/ zi.
Tratamente cu arnica in diferite boli si afectiuni
Fracturi, contuzii, entorse, rani – in aceste cazuri, uleiul este un leac de necontestat. De asemenea, spalarea ranilor cu tinctura din aceasta floare reduce riscul aparitiei infectiei, ajuta cicatrizarea si refacerea tesuturilor. Tinctura are efect si in ranile ce se vindeca mai greu, in escare si ulcer vericos.
Dureri de cap post traumatice, sau in traumatism cranio-cerebral – aceasta floare este considerata un remediu antisoc. Se ia ½ lingurita de tinctura, dizolvata in putina apa, de 4 ori/ zi, timp de o luna. Un astfel de tratament a dat foarte bune rezultate la multi pacienti: dupa o luna de tratament durerile de cap au aparut mai rar si au disparut de tot dupa 4-6 luni.
Accidente vasculare, semipareze – aceasta planta are efecte benefice asupra sistemului circulator si nervos central. Se fac cure de lunga durata cu o lingurita de tinctura, de 2 ori/ zi. Foarte eficient este si tratamentul: o lingurita de pulbere de arnica asociata cu pulbere de maghiran, salvie, rozmarin, lavanda si cimbrisor – de 2 ori/ zi.
Deficiente imunitare – aceasta planta este un elixir pentru sistemul imunitar, fiind mai buna decat echinaceea. Se iau 30-40 pictaturi de tinctura de 3 ori/ zi, dizolvate in jumatate pahar cu apa. Se face o cura de 3 saptamani cu 10 zile pauza.
Viroza pulmonara, guturai, gripa – se iau 40-50 picaturi de tinctura de 4 ori/ zi diluate in jumatate cana cu ceai de menta. Ceaiul se realizeaza dintr-o lingura de planta la o cana apa fierbinte.
Insomnie, stari de teama, palpitatii cardiace – combinatia tinctura de arnica si de valeriana are efecte foarte bune. Se iau 2 lingurite la ½ cana cu apa, inainte de culcare.
Nevroza, isterie, soc psihic – se recomanda tinctura din aceasta planta. In cazul de soc psihic se tine cateva secunde 1 lingurita de tinctura sub limba, apoi se inghite.
Cancerul cavitatii bucale, al limbii, al faringelui, al laringelui – in aceste cazuri gargara si clatirile gurii cu un maestec din tinctura de arnica si tinctura de marul lupului are afecte foarte bune. Amestecul se face in proportii egale, iar tratamentul se face timp de 3 luni.
Cancer de piele cu leziuni intinse – se aplica o compresa cu tinctura de arnica combinata cu tinctura de marul lupului, timp de ½ ora, se lasa 2 ore sa se usuce la aer. Apoi se pune ulei de propolis (care are rol cicatrizant) si se lasa ½ ora sa se usuce zona. Tratamentul se repeta de 2-3 ori /zi.
Cicatrice, cancer de piele in forma incipienta – se face un tratament extern cu cataplasma cu tinctura de arnica si tinctura de propolis (cateva picaturi) timp de ½ ora, apoi se lasa sa se usuce timp de 2 ore. Tratamentul se face timp de 2 luni.
Tumori abdominale – se recomanda comprese pe abdomen cu tinctura de arnica in combinatie cu marul lupului. Inainte de a aplica compresa pe piele, se unge local cu unguent de tataneasa, apoi peste compresa se pune o punga de plastic pentru a preveni evaporarea si se fixeaza cu leocoplast.
Anghina pectorala, ischemie cardiaca – timp de 10 min se face un masaj foarte usor cu tinctura in zona inimii.
Ceaiul din aceasta planta medicinala nu se bea, se foloseste numai sub forma de gargara in laringite si raguseli.
