Aritmia inimii este o contractie neregulata a inimii care poate fi prea lenta sau prea rapida, dar oricum anormala. Cand ritmul este prea rapid (mai mult de 100 batai/ minut) afectiunea se numeste tahicardie. Cand ritmul este lent (mai putin de 60 batai/ minut) afectiunea poarta numele de bradicardie. Acestea sunt cele doua forme de aritmie care pot pune in pericol viata si de aceea necesita atentie medicala de urgenta.
Exista mai multe tipuri de aritmii care sunt mai mult sau mai putin grave. Majoritatea dintre ele intra in categoria tahicardiilor. Cele mai grave forme sunt aritmiile ventriculare care isi au originea in ventriculi si care mai mult decat atacurile de cord duc la deces. O astfel de aritmie este fibrilatia ventriculara considerata foarte periculoasa, deoarece in ventricul nu se mai pompeaza deloc sange, se produc doar spasme, provocand moartea subita, daca nu se actioneaza la timp pentru intreruperea ei.
Inima este cel mai important muschi din corpul uman, format din doua parti – stanga si dreapta – care la randul lor au cate doua camere (atrii si ventriculi). In stare de repaus inima are ritmul de 60-100 batai/ minut. O inima sanatoasa pompeaza 4 l de sange in fiecare minut, prin intermediul contractiilor regulate si puternice ale atriilor si ventriculilor ce o alcatuiesc.
Atriile (camerele superioare ale inimii) realizeaza o bataie, iar ventriculii (camerele inferioare ale inimii) realizeaza o alta bataie, si impreuna alcatuiesc o contractie regulata a inimii. Aceste contractii sunt declansate de impulsuri electrice care isi au originea in nodul sinusal din atriul drept al inimii. Ritmul nodului sinusal este controlat de o serie de nervi care daca sunt afectati cauzeaza o aritmie numita bradicardie.
Cand semnalele electrice sunt blocate intermitent sau continuu astfel nereusind sa ajunga din atrii in ventriculi, activitatea electrica a inimii se intrerupe, iar bataile se opresc si apare afectiunea numita bloc al inimii.
Simptomele aritmiei:
- In cazul tahicardiei apare un sentiment de crestere semnificativa a numarului de batai ale inimii, care se pot manifesta in mod regulat sau neregulat. Persoana in cauza are senzatia de strivire in piept, transpira, are ameteli, dificultati de respiratie, stari de lesin, iar palpitatiile ii dau o stare de disconfort ca si cum bataile in piept zvacnesc. In cazuri mai grave se poate ajunge la pierderea constiintei.
- In bradicardie bataile inimii sunt foarte lente, apare oboseala, capacitatea mica de a rezista la efort, ameteala, dezorientarea, iar in cazurile mai grave se ajunge la pierderea brusca a constiintei.
Indiferent de simptome, cand o persoana simte batai neregulate ale inimii care produc disconfort si se repeta, trebuie sa consulte un medic specialist pentru a determina gravitatea aritmiei.
Cardiopatia ischemica duce la declansarea aritmiei inimii, ea produce tesut cicatricial in inima, care poate afecta transmiterea de impulsuri electrice.
Alte cauze care produc aritmii ale inimii sunt: bolile pulmonare, hipertiroidismul, problemele muschiului cardiac, tulburari ale valvelor inimii si altele.
Aritmiile atriale sunt asociate cu bolile inimii dar pot fi determinate si de alte cauze. Fibrilatia atriala poate fi asociata si cu hipertensiunea, iar bradicardia poate fi asociata cu asa numitul bloc al inimii. Aritmia poate fi provocata si de o afectiune a sistemului nervos, care regleaza functiile corpului si ritmul cardiac.
Sistemul nervos depinde foarte mult de echilibrul fin dintre nervii simpatici (ce comanda accelerarea functiilor in organism) si nervii parasimpatici (ce comanda incetinirea functiilor in organism). Accidentele vasculare cerebrale strica acest echilibru si atunci rezulta aritmii. De asemenea multe substante toxice, chimice, droguri, medicamente sau hormoni introdusi in fluxul sanguin pot tulbura ritmul inimii. Starile care provoaca descarcari de adrenalina (cum sunt anxietatea, sperieturile, socul) pot determina aritmia inimii.
Aritmia poate fi inregistrata cu ajutorul testului ECG care este util doar cand apare aritmia pe parcursul inregistrarii. Pentru detectarea aritmiei, pacientului i se pune un monitor numit Holter, un dispozitiv portabil care masoara activitatea electrica a inimii in 24 ore. Testele care se fac si care cauzeaza aritmia ajuta la stabilirea diagnosticului.
Testele de tip electrofiziologic sunt bune, utile in stabilirea diagnosticului bolii. Se introduc in vene sau in artere mici catetere – electrozi care inregistreaza transmiterea tuturor semnalelor electrice de la inima si astfel se poate stabili cu ajutorul cateterului, pentru medic, unde este originea impulsului sau unde se pot bloca semnalele. Medicul specialist va decide dupa ce a fost confirmata aritmia, daca este necesar tratamentul medical sau chirurgical, tinand cont si de varsta pacientului, de conditia sa fizica si istoricul bolii.
