Anual 8 din 10 femei sunt afectate de cancerul ovarian. Anual peste 125000 de femei sunt rapuse de cancerul ovarian. Si totusi intr-un clasament a bolilor canceroase care afecteaza femeia, acest tip de cancer este a patra afectiune in ceea ce priveste numarul de victime „secerate” anual.
La nivel mondial, rata cea mai mare de aparitie este in America de Nord si Europa si mai putin in Africa sau Asia. Nu exista o varsta standard pentru declansarea cancerului ovarian, insa conform statisticilor cea mai mare incidenta este dupa varsta de 50 de ani.
Avand in vedere ca boala este asimptomatica in fazele incipiente, sansele de supravietuire dupa diagnosticare sunt foarte reduse. Aceasta forma de cancer debuteaza ascuns si tacut. Dupa diagnosticare, sansa de supravietuire este de sub 30%.
Ovarele sunt localizate de o parte si alta a uterului, fiind glandele sexuale feminine. Rolul lor este de a produce si a elimina in organism hormoni estrogeni si progesteron, precum si de a elimina in fiecare luna ovulul.
Cancerul apare ca urmare a dezvoltarii haotice si necontrolate a celulelor din epiteliu si stroma, sistemul imunitar nemaiputand controla aceasta diviziune celulara haotica.
In faza incipienta cancerul este greu de depistat. Un motiv ar fi necunoasterea exacta a factorilor care declanseaza boala. O parte din factori sunt cunoscuti, insa per asamblu factorii raman o mare necunoscuta. Dintre factorii care declanseaza boala mentionam:
- Predispozitia genetica;
- Varsta, riscul crescand direct proportional dupa varsta de 50 de ani;
- Lipsa nasterilor;
- Menopauza precoce;
- Infertilitatea;
- Neutilizarea unei metode contraceptive hormonale.
Boala in faza incipienta este foarte ascunsa, de cele mai multe ori nu se poate diagnostica. Cel mai adesea semnele date de organism sunt interpretate ca probleme ale tractului. Simptomele care ar trebui sa alarmeze orice femeie sunt: dureri abdominale, tulburari menstruale, tulburari urinare sau intestinale, astenie, scaderea brusca in greutate, etc.
In urma examenului clinic ,se observa o crestere in volum a abdomenului, iar la palpare medicul va simti prezenta unei mase tumorale. Pentru corectitudinea diagnosticului se impune efectuarea a doua examene obligatorii, precum si a altor examene clinice pentru stabilirea extinderii locale sau metastaza tumorii:
- Ecografia de bazin(obligatoriu);
- Tomografie in special a zonei pelviene(obligatoriu);
- Radiografii toracice;
- Radiografii cu substante de contrast;
- Analize medicale pentru stabilirea proteinelor speciale „markeri tumorali”, pentru a stabili prezenta sau lipsa metastazelor;
- Biopsia: singurul test care certifica suta la suta existenta celulelor canceroase. Insa aceasta analiza nu trebuie efectuata ca o analiza de rutina. Doar cand exista dovezi sau simptome clare se apeleaza la aceasta analiza.
Exista mai multe etape ale dezvoltarii si gradului de afectare al organismului cu celule canceroase. Astfel avem:
- StadiulI: cancerul este localizat doar la nivelul ovarelor;
- Stadiul II: boala localizata la nivelul ovarelor se extinde si la nivelul zonei pelviene;
- Stadiul III: cancerul localizat la nivelul ovarelor, a zonei pelviene afecteaza si ganglionii limfatici pelvieni, precum si celulele hepatice;
- Stadiu IV: metastaza se generalizeaza in organism, afectand si organele invecinate, in special ficatul.
Cancerul de ovare se trateaza printr-o interventie chirurgicala, urmata de chimioterapie si radioterapie.
Interventia chirurgicala presupune ablatia tuturor tesuturilor afectate, precum si a organelor genitale (ovare, trompele si uterul).
Chimioterapia are rolul de a elimina toate celulele cancerigene din organismul uman dupa interventia chirurgicala. In prezent, datorita cercetarilor medicale au fost descoperite molecule anticanceroase extrase din tisa, molecule care se dovedesc a fi deosebit de eficiente in cazurile de reaparitie a celulelor canceroase care declanseaza cancerul ovarian.
Radioterapia este o masura complementara ablatiei si chimioterapiei.
Nu exista masuri clare de prevenire a cancerului de ovar, insa un control ginecologic anual si neignorarea semnelor date de propriul organism pot preveni aparitia si dezvoltarea cancerului ovarian.
