Herpesul genital este o boala infectioasa deosebit de contagioasa care se transmite prin raport sexual neprotejat cu o persoana infectata. Boala se caracterizeaza printr-o eruptie cu vezicule dureroase, localizate in zona organelor genitale.
Desi metodele de diagnostic, tratament si protectie au evoluat forte mult, an de an, la nivel mondial se observa o crestere a numarului de persoane care contacteaza herpesul genital.
Herpesul genital se transmite in urma contactului sexual normal, anal sau oral
Virusul resposabil de declansarea acestei boli este virusul Herpes Simplex 2. In urma contactului sexual cu un partener infectat, persoana sanatoasa contacteaza virusul, insa nu este obligatoriu ca boala sa se declanseze imediat. De cele mai multe ori persoana infectata este purtatoare a virsului, declansarea infectiei facandu-se in anumite conditii.
Aproximativ 75% din persoanele infectate cu virusul herpetic nu sunt constiente de acest fapt. Factorii care declanseaza activarea virsului si implicit declansarea herpesului genital sunt: leziunile la nivelul pielii, radiatia solara, stresul, ciclul menstrual, febra, medicamentatia cu steroide, dieta alimentara neadecvata, etc.
Conform statisticilor cele mai predispuse la infectare sunt femeile (o femeie din patru), in comparatie cu barbatii (un barbat din cinci).
Dupa contactul sexual si infectare exista o perioada de incubatie de aproximativ o saptamana. Ca urmare, in zona genitala a persoanei infectate vor aparea senzatii de mancarime, senzatie de arsura, precum si mici vezicule fie pe penis (in cazul barbatilor), fie pe vulva (in cazul femeilor). Uneori aceste vezicule pot fi localizate in zona perianala (valabil pentru ambele sexe).
Aceste vezicule se sparg, lasand pe piele mici ulceratii, extrem de dureroase, a caror perioada de vindecare este de aproximativ 10-21 de zile.
Un alt efect al infectiei il reprezinta inflamarea ganglionilor limfatici inghinali, pe langa inflamare acestia fiind si deosebit de durerosi. Alte simptome ale bolii care se manifesta in aceasta perioada sunt: febra, cefalee, dureri musculare.
In timpul urinarii, in momentul in care urina intra in contact cu suprafata infectata da nastere unor senzatii de usturime. Acest puseu dureaza intre 14-21 zile.
Diagnosticarea herpesului genital se face printr-un examen clinic, recoltarea de probe ale virusului. Daca deja sunt prezente veziculele diagnosticul este destul de evident. In cazul in care nu sunt semne evidente se vor recolta probe de secretii din punctele sensibile, precum si un test al sangelui pentru a determina nivelul de anticorpi din organismul suspect a fi infectat.
Herpesul genital se poate transmite si de la mama la fat in timpul nasterii. Cu cat infectia este mai grava, cu atat riscul de contaminare creste. De aceea in astfel de situatii nu se recomanda nasterea pe cale normala, ci prin cezariana.
Daca fatul este infectat in timpul nasterii consecintele sunt deosebit de grave pentru fat, existand riscul de a deceda. In aceasta situatie fatului i se va administra, imediat dupa nastere, un tratament pe baza de aciclovir pe cale intravenoasa.
Tratarea herpesului genital
Nu exista tratament care sa elimine virusul herpetic din organismul uman, insa existe antibiotice, unguente pentru vindecarea leziunilor si pentru a reduce sau anula episoadele de recidiva.
Cel mai adesea se foloseste tratamentul antiviral cu aciclovir care reduce durata puseului si diminuaza durerea. De asemenea, administrarea de aspirina sau antiinflamatoare permit tratarea durerii. Folosirea solutiilor antiseptice pot vindeca leziunile minime si pot evita suprainfectiile.
Virusul herpetic nu poate fi eliminat din organism, insa pe masura ce sistemul imunitar „invata” sa reactioneze la virus recidivele se diminueaza sau chiar dispar. Statistic vorbind, aproximativ 40% din subiecti nu vor mai avea puseu niciodata, in timp ce alte persoane vor avea 4-5 puseuri pe an pe o perioada indelungata.
Pe parcursul puseului herpetic este recomandat:
- spalarea cu regularitate, cu apa si sapun, a zonei genitale. Zona infectata se va sterge imediat, urmand ca prosopul sa fie spalat si sterilizat imediat.
- spalarea foarte atenta a mainilor dupa ce a fost atinsa zona infectata.
- abstinenta sexuala in perioada eruptiei vezicilor si 3-4 zile dupa disparitia leziunilor.
- Persoane purtatoare de virus herpetic pot avea o viata normala prin respectarea urmatorilor pasi:
- evitatea expunerii la radiatii solare, stres, regim alimentar dezechilibrat.
- contact sexual neprotejat.
Femeile infectate pot avea copii in perioada intre recidive, insa doar daca exista acordul si supravegherea medicala de specialitate.
Mai bine sa preveniti decat sa vindecati. De aceea folositi prezervativul in timpul contactului sexual, evitati a avea contact sexual cu persoane necunoscute, respectati normele de igiena personala si colectiva.
