Prunul – origine, cultivare, beneficii

Chiar daca originea prunului (Prunus domestica) nu este pe deplin elucidata, cei mai multi specialisti considera ca o specie semi-naturalizata crestea in Europa, inca din Antichitate, adica in urma cu peste 2000 de ani. In secolul al II-lea i.Hr., romanii au adus prunul de cultura (ca si parul si ciresul), in Europa, din Asia Mica, din Siria, dintr-o regiune supranumita “Cornul abundentei”, dupa cum consemneaza Plinius cel Batran, in cartea sa “Istoria naturala”.

Prunus domestica s-a dezvoltat din corcodusul si din porumbarul (arbust cu ramuri spinoase si fructe vinetii, acre), care cresteau in stare salbatica, in multe zone din Asia  si din Europa. Resturi de samburi carbonizati, gasiti in bazinul superior al Rinului si al Dunarii, care seamana cu samburii de prun salbatic, indica faptul ca Prunus domestica, probabil, crestea si in zona centrala a Europei.

Prunus domestica este, si in prezent, una dintre speciile cele mai cultivate in lume, ocupand locul al doilea, in zonele cu clima temperata, dupa mar. Este un pom de talie mijlocie (3-8 metri inaltime), fara spini (spre deosebire de stramosul sau salbatic), care infloreste primavara devreme, inainte ca frunzele sa apara pe ramuri. Nu este pretentios in privinta solului si se dezvolta in zonele cu clima temperat-continentala.

Fructul, in functie de varietate, poate fi sferic sau alungit, acoperit cu o fina pelicula cerata. Traieste intre 30-50 de ani, dar productivitatea maxima este pana la 15 ani. Europenii consuma prunele in stare proaspata sau conservata (gemuri, marmelade, dulceturi etc.), in timp ce americanii, de exemplu, le prefera uscate.

In Romania, plantatiile de pruni au o traditie indelungata, avand in vedere ca speciile salbatice (corcodusul si porumbarul), din care a fost obtinut Prunus domestica, se dezvolta, in mod spontan, si in zona noastra. Pe de alta parte, romanii, in secolele al II-lea – al III-lea, au extins cultura pomilor fructiferi in multe parti ale Europei, inclusiv pe teritoriul vechii Dacii si, de atunci, prunul a castigat tot mai mult teren, in agricultura autohtona.

In prezent, Romania este in top zece, al tarilor producatoare de prune, dupa China,  Serbia, Statele Unite ale Americii, urmate de Turcia, Spania, Italia, Franta, Ucraina etc. Cele mai importante culturi de prun se afla in sudul tarii, in zonele subcarpatice din Arges, Valcea, Prahova, Buzau etc.

Printre speciile cele mai populare si productive se numara Tuleul gras (originar din Romania, unul dintre cele mai bune soiuri cultivate la noi in tara, cu fructe mari, gustoase, potrivite si pentru consum si pentru conservare), Vanat romanesc (cu fructe de marime mijlocie, dulci, rezistente o perioada mai lunga, dupa recoltare), Gras romanesc (se cultiva mai mult in zona subcarpatilor meridionali, cu fruncte mici si mijlocii, dulci), Vanat de Italia (cu fructe mari, cu o forma specifica – “piept de porumbel” – intr-o parte, pielita mai groasa si miezul galben), Castleton (cu fructe foarte bune pentru a fi consumate in stare proaspata), Agen (provine din Franta, face unele dintre cele mai dulci si aromate prune), Stanley (un soi mai nou, originar din SUA, foarte apreciat de consumatori)  etc.

Proprietatile nutritive/terapeutice ale prunelor

In comparatie cu alte fructe, prunele au o valoare nutritiva foarte ridicata;

Prunele au un continut bogat de minerale si vitamine – potasiu, magneziu, calciu, fosfor, fier, vitamina C, vitamina A, vitamina K, unele vitamine din complexul B;

Continutul important de Vitamina E face ca prunele sa fie un puternic antioxidant, combatand actiunea radicalilor liberi; potrivit unor statistici facute de specialisti, prunele se situeaza pe locul al doilea, dupa struguri, in privinta ORAC (Oxygen Radical Absorbance Capacity), o metoda de masurare a valorii anitioxidante;

Consumul de prune incetineste fenomenul de imbatranire si are efecte benefice asupra tenului;

Prunele sunt laxative si favorizeaza eliminarea toxinelor;

Stimuleaza sistemul nervos si functionarea ficatului;

Prunele uscate, obtinute din toate varietatile de prune, sunt o sursa importanta de potasiu, fibre, fier si vitamina B6;

In magazinele naturiste se gasesc prune uscate in saramura (“umeboshi”), un preparat folosit traditional in medicina orientala, pentru tratarea problemelor digestive, precum greata si constipatia;

Este practic imposibil sa vorbim de cultura prunului in Romania, fara sa ne gandim la unul dintre produsele traditionale obtinute din acest fruct – tuica (celebra fiind cea de Arges si Valcea, cu o tarie in jur de 24 de grade) si palinca (specifica zonelor din nordul tarii, cu o tarie de 40-45 de grade), nelipsite de pe mesele (mai mult sau mai putin traditionale ale romanilor). De fapt, este vorba de aproximativ acelasi produs, cu tarie diferita si cu denumiri diferite, dupa zona (rachiu, vinars, horinca etc.), distilerii (cazane taranesti pentru obtinerea tuicii) existand pe teritoriul romanesc inca din secolele al XVI-lea –al XVII-lea.

Cea mai veche mentiune despre obtinerea tuicii, prin distilare, pe teritoriul romanesc, este legata de localitatea Turt, din Satu-Mare, unde traditia se pastreaza si in prezent. Cu toate acestea, Uniunea Europeana a recunoscut palinca, in 2004, drept un produs specific unguresc, ca urmare a unei actiuni mai determinate din partea statului ungar de a-si proteja patrimoniul national.