Nasterea prin cezariana reprezinta aducerea pe lume a unui nou-nascut printr-o interventie chirurgicala ce presupune incizia la nivelul abdomenului si a uterului mamei. Desi pare o varianta mai comoda decat nasterea pe cale naturala nasterea prin cezariana are mult mai multe riscuri, iar disconfortul dupa o astfel de operatie este mult mai mare decat in cazul nasterii pe cale naturala. In decursul ultimilor ani, marea majoritate a mamelor aleg nasterea prin cezariana din anumite considerente printre care mentionam:
- operatia este planificata, iar in cazul in care au un medic anume cu care vor sa nasca, mamele sunt sigure ca acesta este liber in ziua cu pricina;
- elementul surpriza al nasterii pe cale naturala este inlaturat;
- pozitia stanjenitoare care este specifica nasterii pe cale naturala nu mai este adoptata;
- travaliul este inlaturat si odata cu el durerile sale;
- nasterea prin cezariana le pare mai putin dureroasa;
- nasterea in sine dureaza mai putin.
Exista insa si cazuri in care nasterea prin cezariana reprezinta recomandare medicala. In aceste cazuri nasterea pe cale naturala este fie imposibila, fie pune in pericol viata celui mic sau chiar a mamei.
Printre cazurile in care se recomanda nasterea prin cezariana mentionam:
- mama prezinta hipertensiune arteriala cronica sau acuta pe timpul travaliului. Hipertensiunea arteriala scade aportul de sange la nivelul placentei si odata cu acesta si aportul de oxigen, cel mic va avea de suferit in urma aportului scazut de oxigen, putand dezvolta afectiuni cerebrale. Lipsa oxigenului poate duce de asemenea la decesul copilului nenascut;
- copilul are o greutate de mai mare de 4,1 kg;
- cordonul ombilical este infasurat in jurul gatului celui mic, riscul ca acesta sa se sufoce in timpul nasterii pe cale naturala este infinit mai crescut decat in cazul nasterii prin cezariana;
- cordonul ombilical blocheaza colul uterin. Colul uterin reprezinta o parte a traseului celui mic in procesul nasterii pe cale naturala. In cazul in care acesta este blocat, cel mic nu se poate naste pe cale naturala;
- cel mic nu este indreptat corespunzator, adica nu are craniul inspre orificiul vaginal al mamei;
- cordonul ombilical aluneca prin colul uterin. In acest caz posibilitatea ca pe timpul nasterii pe cale naturala sa se produca compresia cordonului ombilical este mare, iar odata cu aceasta se opreste si aportul de oxigen de la mama catre fat, riscand moartea copilului sau nasterea unui copil cu leziuni cerebrale;
- sarcina multipla;
- mama prezinta afectiuni cronice ce se pot agrava in timpul travaliului. Exemple de astfel de afectiuni fiind probleme cardiace, diabet zaharat, probleme oculare s.a.m.d.;
- mama este infectata cu HIV, iar pe timpul nasterii pe cale naturala copilul poate dobandi boala;
- exista o infectie herpetica activa la nivel genital. Copilul nascut pe cale naturala poate sa se infecteze la randul sau;
- uterul este incapabil sa realizeze contractiile necesare pentru expulzarea fatului;
- frecventa cardiaca a fatului devine instabila, ceea ce anunta faptul ca acesta nu poate supravietui unei nasteri pe cale naturala.
Anestezia folosita in nasterea prin cezariana este arareori totala. De cele mai multe ori se foloseste anestezia epidurala sau spinala. In urma acestei anestezii mama nu isi va mai simti jumatatea inferioara a corpului.
Pregatirea preoperatorie presupune: clisma, igienizarea zonelor genitale prin spalare si radere. In timpul operatiei mamei i se va monta atat sonda urinara, cat si branula folosita in special de medicul anestezist pe parcursul operatiei, dar si de medicul curant dupa operatie in sectia de terapie intensiva si in salon, daca mama are nevoie de tratament.
Pe timpul operatiei de cezariana mama va fi treaza si un membru al familiei va putea participa la intreaga manevra chirurgicala, dupa ce a fost igienizat si echipat conform standardelor impuse de prezenta in sala de operatii. Mama nu va putea vizualiza operatia decat daca o cere si daca medicul chirurg ce executa cezariana este de acord. De cele mai multe ori, dupa administrarea anesteziei, se ridica un paravan opac prin care mama nu poate vedea interventia.
Nasterea prin cezariana dureaza in general 45 de minute si este o operatie care in putine cazuri genereaza complicatii. Prima incizie se face la nivelul abdomenului, urmata imediat de cea de la nivelul uterului. Dupa ce uterul a fost sectionat, medicul chirurg va extrage copilul, va taia cordonul ombilical si va preda copilul medicului neonatolog special prezent in sala de operatii pentru a evalua starea de sanatate a celui mic.
In timp ce nou-nascutul este investigat de medicul neonatolog, chirurgul inchide operatia cusand uterul si apoi peretele abdominal. Puteti recunoaste momentul in care cel mic a fost scos din uter atat prin auzirea plansetului acestuia, cat si prin senzatia de depresurizare pe care o veti simti la nivelul abdomenului. In cazul in care acest moment va provoaca o stare de greata sau o senzatie de sufocare, anuntati acest lucru medicului anestezist, care va interveni negresit.
Dupa operatie mamele vor petrece o zi in salonul de terapie intensiva unde vor fi monitorizate cu strictete. Venirea in salon se va face numai daca operatia nu are complicatii si mama este in stare buna.
Nasterea prin cezariana este o operatie usoara, insa sectionarea celor doi muschi este dureroasa, iar durerea se va resimti dupa trecerea anesteziei. Va recomadam sa cereti ajutorul unei rude pe parcursul recuperarii dupa aceasta operatie, pentru ca nu veti putea sa va ingrijiti de cel mic in cele mai bune conditii si fara a va induce o stare de disconfort.
