ADHD (Deficienta de Atentie/Tulburare Hiperkinetica)

ADHD (Deficienta de Atentie/Tulburare Hiperkinetica) este o problema de comportament care apare de obicei la copii. Aceasta afectiune este caracterizata in principal prin co-existenta problemelor de atentie si a hiperactivitatii, fiecare astfel de comportament aparand in mod aleatoriu. Simptomele incep inainte de implinirea a sapte ani a copilului. Aceasta afectiune este cea mai comuna problema psihiatrica studiata la copii, afectand in jur de 3-5% dintre copiii de pe glob. In plus, in jur de 2-16% dintre copiii care merg la scoala sunt diagnosticati cu aceasta afectiune.

Studiile arata ca ADHD este o afectiune cronica ce ii bantuie pe copii pana la maturitate, iar adultii reusesc sa se obisnuiasca cu simptomele lor si chiar sa compenseze din problemele cauzate de acestea. Baietii sunt de 2 pana la 4 ori mai predispusi la aceasta dereglare de comportament decat fetele.

Boala poate fi tinuta in frau prin intermediul medicamentatiei, schimbarilor de comportament, schimbarilor de stil de viata si cu ajutorul consilierii de specialitate. Simptomele sunt dificil de diferentiat de alte boli, astfel ca diagnosticul poate fi oricand pus gresit. Cei mai multi clinicieni nici nu au cunostinte in ceea ce priveste recunoasterea si tratamentul ADHD, in special in cazul adultilor.

Inca din anii 1970, diagnoza si tratamentul afectiunii de comportament au fost extrem de controversate. Controversele i-au inconjurat pe clinicieni, profesori, parinti, agenti de asigurare si media. Printre cele mai controversate subiecte de discutie se afla cauzele bolii si folosirea medicatiei stimulative in acest proces de tratament.

Conform studiilor, daca ADHD nu este tratat, in jur de 30% din cei suferinzi se vor inclina catre delincveta juvenila. Daca cei afectati de aceasta dereglare de comportament nu se bucura de sustinere in familie, nu au o inteligenta superioara, nu au resurse financiare sau suport materal si educational, ei vor ajunge sa savarseasca infractiuni.

Directia Generala a Penitenciarelor din Romania a efectuat un studiu psihopatologic in urma caruia s-a constatat ca 85% din detinutii romani sufera de ADHD. Copiii care nu sunt diagnosticati corect vor avea probleme atat in sanul familiei, cat si in societate.

Comportamentul ii va aduce copilului izolarea de colegi la scoala, mustruluiala profesorului pentru ca nu este atent si cearta parintilor care se simt in sinea lor vinovati. Aceste situatii coroborate vor duce la inrautatirea simptomelor, iar daca nu sunt tratati, acesti copii devin agresivi si dezvolta comportamente antisociale.

Cum se stabileste diagnosticul ADHD?

Medicul este cel care stabileste acest diagnostic si trebuie sa aiba in vedere cativa factori esentiali:

• Manifestarea de comportamente inadecvate nivelului de dezvoltare a copilului
• Manifestarea a cel putin sase astfel de comportamente in mod constant in cel putin sase luni
• Prezenta simptomelor inainte de varsta de sapte ani
• Afectarea copilului de aceste simptome in activitatile obisnuite, atat acasa cat si la scoala
• Prezenta simptomelor inexplicabile pentru alte boli.

Printre simptomele lipsei de atentie sunt incluse

• Distragerea usoara, uitarea detaliilor, schimbul brusc de la o activitate in favoarea alteia
• Dificultate in pastrarea atentiei asupra sarcinii in curs
• Plictiseala de o sarcina dupa doar cateva minute
• Dificultate in exercitarea atentiei in ceea ce priveste organizarea si ducerea la indeplinire a unei sarcini sau invatarea a ceva nou, completarea sau ducerea la bun sfarsit a temelor de acasa, pierderea frecventa a lucrurilor necesare activitatilor zilnice
• Lipsa atentiei copilului atunci cand i se vorbeste
• Confuzia usoara, visul cu ochii deschisi, miscarile lente
• Dificultate in procesarea informatiilor la fel de repede si bine ca alti copii
• Greutati in urmarea instructiunilor.

Simptomele tipului hiperactiv-impulsiv sunt

• Vorbirea fara incetare
• Foirea in scaun
• Atingerea si jocul cu toate lucrurile din jurul copilului
• Probleme in pastrarea linistii si a pozitiei la scoala, la masa sau in timpul povestii de culcare
• Miscarea excesiva
• Probleme in ducerea la indeplinire a activitatilor sau sarcinilor date
• Nelinistea, impulsivitatea
• Comentarii neadecvate, aratarea emotiilor fara limite si simtamant, actiuni fara frica de consecinte
• Dificultate in asteptarea lucrurilor pe care le doresc copiii.

ADHD este asociata adesea cu alte afectiuni sau dereglari de comportament pe care le pot avea copiii: udarea patului frecvent, dispraxia, greutate in vorbire, depresia si anxietatea, probleme de conduita, probleme ale personalitatii antisociale, personalitate multipla, schimbari bruste de dispozitie, probleme de anxietate si obsesiv-compulsivitate.

Studiile arata ca 60% dintre cei cu aceasta afectiune continua sa aiba probleme de acest fel si la maturitate. Multi adulti raman netratati. Acestia au de obicei vieti haotice, par a fi dezorganizati si se bazeaza pe alcool si medicamente pentru a supravietui. De multe ori, acestia au si comorbiditati asociate ADHD: depresia, probleme de anxietate, abuz de substante si dizabilitati in invatare.

Diagnosticul ii poate ajuta pe adulti sa isi inteleaga propriul comportament si sa caute tratament. Boala a fost diagnosticata si la adulti abia in 1978, nefiind separata de cea specifica copiilor. Printre obstacolele pe care clinicienii le intalnesc in diagnosticarea cu ADHD se afla comorbiditatea acestei afectiuni cu alte probleme, schimbari legate de varsta, criterii de diagnostic gresite, inteligenta ridicata si alti factori situationali.

De ce apare aceasta boala?

Nu se stiu cauzele sau factorii acestei afectiuni. Printre factorii care contribuie la aceasta se afla insa genetica, dieta si mediul inconjurator social si fizic.

Cum afectiunea este specifica la 1% din populatie, s-a constatat ca aceasta este favorizata de selectia naturala. Trasaturile individuale ar fi benefice luate separat, insa ar putea deveni disfunctionale cand sunt combinate si cand formeaza ADHD. Prevalenta mare a afectiunii ar fi datorata in mare parte faptului ca femeile sunt in general atrase de barbatii ce isi asuma riscuri mari, promovand astfel afectiunea in gene.

Expunerea la fum de tigara si alcool in timpul sarcinii si expunerea la plumb sau pesticide in timpul stagiilor initiale vietii ar avea ceva de spus in aparitia comportamentului hiperactiv-impulsiv la copii.

Colorantii alimentari si conservantul benzoat de sodiu ingerate de copii au o legatura cu hiperactivitatea acestora.

Organizatia Modiala de Sanatate a efectuat studii conform carora mediul familial si cel scolar ( disfunctiile familiale si sistemul educational defectuos) afecteaza copilul mult mai mult decat psihopatologia individuala in ceea ce priveste aparitia simptomelor ADHD.

Tratamente

Deficitul de atentie tulburare hiperkinetica se poate trata prin terapie comportamentala ce include terapie si antrenament, prin medicatie si terapie combinata de medicatie si terapie comportamentala. Tratamentul este unul specific fiecarui pacient in functie de simptomele si gravitatea acestora.

Medicamentele conventionale pentru afectiunea deficitului de atentie sunt stimulante sau non-stimulante. La ora actuala, singurul medicament din Romania care este eficient la copiii cu ADHD este unul non-stimulant. Strattera este un medicament de ultima generatie care nu afecteaza pe termen lung cresterea copilului in inaltime sau greutate.

Medicamentele stimulante sunt cele de tipul amfetaminelor si, desi exista pe piata de profil de cel putin 60 de ani, multe tari au interzis comercializarea si utilizarea lor din cauza riscului de dependenta si posibilitatea aparitiei efectelor secundare.

Medicamentele Concerta si Ritalin, doua din cele mai cunoscute stimulante, amelioreaza starea de sanatate pe termen scurt, timp de 12 ore pe zi, insa folosirea lor pentru mai mult de trei ani va duce la disparitia beneficiilor tratamentului. In plus, parintii renunta la tratamente pe perioada vacantei pentru ca efectele negative (insomnie, accentuarea ticurilor, scaderere in greutate) le afecteaza copiii. Pe deasupra, micutii care au luat timp de trei ani aceste medicamente au suferit intarzieri in dezvoltare.

ADHD este in general tratat prin terapie comportamentala care se desfasoara in trei etape. Prima etapa este evaluarea initiala in timpul careia medicul determina ce simptome are copilul si care este gradul initial de afectare a acestuia.

Cea de-a doua etapa este punerea la punct a strategiei terapeutice. Medicul stabileste o cale de urmat determinand care sunt simptomele tinta in tratament si ce metode de tratare ale acestora ar fi potrivite pentru reducerea simptomelor.

Cea de-a treia etapa a terapiei la copii si adolescenti cu deficit de atentie este monitorizarea simptomelor si adaptarea strategiei. Simptomele din diferite domenii si medii sunt monitorizate, astfel comportamentul copilului fiind urmarit la scoala, in familie, in relatiile cu persoane de aceeasi varsta.

Afectiunea ADHD ataca tot mai multi copii din Romania, iar cercetarile in ceea ce priveste factorii care duc la aparitia sa mai continua. Tratamentele, si asa putine, de la noi nu sunt nici pe departe suficiente pentru ca micutii care sufera de aceasta afectiune sa isi poata relua viata obisnuita. Deficitul de atentie poate fi insa depistat corect de catre organele abilitate, astfel ca diagnosticul poate fi unul concret. Tratamentele nu lipsesc, acestea fiind diversificate, iar copiii pot urma drumul cel bun, ghidati fiind, si pot sa nu cada in prapastia delincventei.