Mesteacanul este un copac inalt de pana la 20-30 m, care creste in Asia, Europa si America de Nord si este cunoscut in popor si cu numele de betula. Are denumirea stiintifica de Betula pendula si apartine de familia Betulaceae.
Ca aspect general mesteacanul are trunchiul subtire si elegant, cu diametrul de cel mult 3-4 m. Coroana sa nu este foarte mare, pare neregulata si rara, are o tendinta de crestere in forma piramidala, cu baza larga (mai ales cand copacul are cativa ani) si varful din ce in ce mai ingust, ascutit. La copacii izolati trunchiul este drept, vertical, iar la copacii care apar in grupuri este inclinat si putin ondulat.
Ramurile sunt destul de subtiri, in nuante rosiatice-maronii. Cand copacul are doar cativa ani scoarta sa este lucioasa maronie-roscata cu secretii rasinoase, apoi cu trecerea timpului devine alba cu benzi cenusii. Frunzele sunt alternative, simple, au un format usor triunghiular, oval-romboidal, cu marginile dintate.
Florile sunt unisexuate, cele masculine sunt ca niste matisori de culoare galbuie, lungi de pana la 10 cm, iar cele de sex feminin sunt de un verde-deschis si apar distribuite pe ramurelele mai scurte. Fructele au aspect de achene cu doua aripi. Lemnul de mesteacan este mediu rezistent, are o textura fina, este relativ usor si durabil, are un colorit albicios sau usor galbui.
Mesteacanul este un copac rezistent la ceata, temperaturi scazute, zapada si inghet. Creste bine si pe teren arid sau pe cel cu exces de umiditate. De asemenea rezista la poluare, la atacul daunatorilor si la seceta din lunile de vara.
Mesteacanul are aplicatii in fitoterapie, de la el se recolteaza frunzele care au proprietati farmacologice. In principal frunzele au efecte diuretice, antiinflamatorii, de purificare si eliminare a pietrelor la rinichi. Acestea se folosesc sub diferite preparate (tincturi, infuzie, decoct, macerat) in tratamentul litiazelor biliare, reumatismului metabolic, artritei si gutei. Scoarta de mesteacan are proprietati vindecatoare si antiseptice, de aceea poate fi folosita sub forma de cataplasme locale pe rani, furuncule, eczeme ale pielii.
Seva ajuta in cazuri de oboseala, celulita, retentie de lichide, obezitate. Din frunze, scoarta si muguri se prepara decocturi, infuzii si tincturi care au proprietati medicinale datorita elementelor active din compozitia lor. Radacinile tinere au rol benefic asupra tractului urinar, ajuta (in diferite preparate) in tratamentul afectiunilor acestuia.
Frunzele au efecte diuretice si depurative, de aceea au aplicatii in tratamentul uretritei, nefritei, cistitei si edemului. Florile sau matisorii sunt un beneficiu pentru organism, ajuta la stimularea metabolismului si a sistemului endocrin. Sucul de mesteacan este folosit in cosmetica la obtinerea unor lotiuni pentru tratamentul tenului gras, dar si pentru intarirea, regenerarea parului, are efect tonic-stimulativ.
Mesteacanul-pufos face parte tot din familia Betulaceae, creste in Europa si Asia, are numele popular de mestecanas si denumirea stiintifica de Betula pubescens. Frunzele sunt folosite in scop terapeutic pentru efectul lor diuretic, mai ales in tratamentul afectiunilor urinare. Acestea au efect in stimularea metabolismului, ajuta la detoxifierea ficatului, in scaderea colesterolului.
Frunzele sunt apreciate pentru continutul lor semnificativ de substante active: ulei esential eteric, acid tanic, acid nicotinic, zahar, tanin, substante glicozide. Mugurii proaspeti, radacinile tinere si scoarta contin ingrediente active foarte bune pentru sanatate: taninuri, substante saponine, betulina. Infuzia din frunze este un bun remediu pentru afectiunile vezicii urinare, afectiunile renale, guta cronica, bolile reumatice sau de piele. Decoctul sau maceratul din mugurii de mesteacan-pufos are capacitatea de a ajuta la eliminarea toxinelor din organism si de a consolida sistemul imunitar.
De asemenea mugurii au efect benefic in afectiunile sexuale, ajuta in tratamentul acestora, al impotentei, frigiditatii si la scaderea libidoului, ei au un continut de hormoni. Mugurii ajuta in cazuri de demineralizare, tulburari de nutritie si crestere la copii, rahitism, constipatie. Sucul este folosit pentru realizarea unor lotiuni in cosmetica, in vindecarea afectiunilor pielii si parului. Scoarta si radacinile tinere sunt indicate in tratamentul parului gras si problemelor seboreice, pentru hipercolesterolemie.
Alte soiuri de mesteacan sunt:
- Mesteacanul din Japonia care are denumirea stiintifica de Betula maximowicziana (foto dreapta) si are scoarta roz mai ales cand este tanar.
- Mesteacanul Betula ermanii din Asia care are scoarta de culoare rosie-alba sau rosie-portocalie.
- Mesteacanul Betula nigra din America de Nord care are scoarta roz (in primii ani) si negricioasa atunci cand copacul ajunge la maturitate.
- Mestecanul Betula papyrifera este un soi nord-american, inalt de 25 m si cu scoarta alba.
