Cervana este o planta perena a genului Lycopus care creste in regiunile umede din Europa, Asia si nordul Africii, mai ales pe marginea santurilor si vaile raurilor, a lacurilor si iazurilor. Are denumirea stiintifica Lycopus europaeus, face parte din familia Lamiaceae si este cunoscuta cu numele popular de cirvana, cervana-europeana si cervana-obisnuita.
Aceasta planta erbacee anuala sau bianuala are radacina de forma unui rizom tarator, tulpina este dreapta si inalta de pana la cel mult 1 m, frunzele opuse, eliptic-lanceolate, cu marginile dintate. Florile sunt hermafrodite, au corola de culoare alba sau roz cu pete mici purpurii. Planta prefera solurile usoare, umede si bine drenate.
De la cervana se folosesc mugurii infloriti in tratamentul hipertiroidismului usor datorita continutului de fluor. De asemenea frunzele plantei au aplicatii terapeutice in medicina traditionala populara. Ele sunt folosite mai ales pentru uz extern sub forma de cataplasme locale in tratamentul ranilor.
Datorita proprietatilor astringente, sedative si hipoglicemiante frunzele si mugurii plantei sunt folositi la prepararea unor tincturi in homeopatie. Aceste efecte medicinale se explica datorita elementelor active din compozitia plantei si anume: substante flavonoide, ulei volatil, fluor, acizi organici, tanin, substante cumarine, acid cafeic, acid rosmarinic, acid elagic, acid colorageic, substante fenolice si altele.
Sucul de cervana se obtine prin stoarcerea plantei si este un bun remediu in tratamentul alopeciei, ranilor, eczemelor si leziunilor de la nivelul pielii.
Infuzia de cervana se prepara foarte simplu prin adaugarea unei lingurite de planta uscata la 250 ml apa fierbinte, se lasa la infuzat timp de 15 minute, se strecoara si se bea cate putin de 3 ori pe zi. Infuzia este recomandata persoanelor care sufera de tuse, anorexie, dispepsie, afectiuni nero-vegetative, nevroze, palpitatii, hipertiroidie, febra, tahicardie si dismenoree.
Planta se foloseste doar la recomandarea unui medic homeopat si in dozele stabilite de acesta.
