Despre infecțiile cu herpes se poate spune că deși se ajunge prin tratament la vindecare, totuși virusul persistă în corp timp îndelungat, chiar pe toată durata vieții persoanei respective. Astfel de virusuri ADN se înmulțesc și produc simptome caracteristice.
Una din cele mai cunoscute afecțiuni este produsă de virusul herpes simplex VHS tip 1 care se poate transmite și prin saliva unor persoane care s-au vindecat clinic (nu mai au leziuni cutanate) dar mai au virsul în corp (în stare latentă și poate produce recurențe). Infecția se transmite prin contact direct de la persoana cu herpes la cea sănătoasă. Această afecțiune este frecventă la copii și infectează jumătatea superioară a corpului.
Poate produce gingivostomatită herpetică care se poate recunoaște după simptomele de febră cu temperatura de 39̊ C, apariția unor vezicule pe mucoasa bucală, dificultatea de înghițire a alimentelor sau disfagie, respirația urât mirositoare, secreția exagerată de salivă, starea generală rea a organismului.
Virusul herpes simplex VHS tip 2 apare mai ales la persoanele adulte și infectează zona genitală a corpului. Se poate transmite prin secreții genitale, prin contact sexual, leziunile țesuturilor la persoanele care au sau nu și alte simptome, dar sunt purtătoare de virus.
Activitatea sexuală poate face în cazul acestui herpes să se producă vaginita acută care se manifestă prin stări febrile, durere locală, slăbiciune și stare generală rea. Leziunile herpetice se produc în vagin iar pentru vindecarea lor este necesar tratamentul cu medicamentul aciclovir. Virusul VHS tip 2 se poate transmite de la mamă la nou-născut în timpul nașterii. Acest herpes neo-natal este rar și poate fi prevenit prin examinarea gravidei în ultimele 2 luni de sarcină.
Herpesul poate să apară și din cauza unor traumatisme, înțepături, zgârieturi și infecții. De asemenea se poate manifesta la nivelul degetelor, pe nas, buze, pleoape, infectarea se produce mai ales dacă se lucrează în locuri unde sunt astfel de persoane bolnave (cum sunt spitalele). Persoanele care au un sistem imunitar slab sunt mai sensibile la dezvoltarea de boli cutanate dacă se expun acestui risc accidental. Semnele clare de infecție sunt apariția unor mici grupuri de vezicule pe anumite zone cutanate, mai ales în jurul ombilicului. Acestea pot fi de forma unor bule cu lichid și pot deveni purulente.
Imunitatea organismului insuficient dezvoltată reprezintă doar unul din factorii de risc ai infecției cu virusul herpes. Stresul, infecțiile cutanate, alimentația necorespunzătoare, raporturile sexuale, anumite medicamente și radiațiile ultraviolete contribuie de asemenea la creșterea riscului de îmbolnăvire. Foarte important de știut este faptul că herpesul genital poate fi reactivat de raporturile sexuale și este contagios. În ceea ce privește herpesul labial acesta devine recurent în bolile febrile.
Deficiențele sistemului imunitar pot predispune și la infecția cu citomegalovirus care se elimină din organismul bolnavului prin secrețiile acestuia. Simptomele sunt de erupții pe piele, ulcerații mucoase, purpură și anumite forme de vasculită.
Virusul Epstein-Barr se manifestă prin leziuni cutanate, urticarie, edem, gingivită, apariția unor macule și plăci albicioase cu aspect ca la scarlatină. Infecția are loc la celulele epiteliale și limfocitele B și se tratează cu medicamentul aciclovir. Astfel de macule sau papule sunt dispuse vertical pe marginile limbii și produc leziuni ale țesuturilor acesteia.
Virusul herpes de tip 6 poate produce afecțiuni la copiii cu vârsta mai mare de 6 luni și mai mică de 2 ani. Erupțiile specifice infecției apar pe trunchi și sunt însoțite de stări febrile.
Herpesul zoster produce zona zoster, poate afecta și bărbații și femeile. Simptomele sunt de durere în zona afectată, apariția unor papule roșii care se transformă treptat în vezicule și pustule. Alte stări rele sunt de inflamații locale, durere la nivelul erupției și care se ameliorează doar prin dispariția acestor leziuni ale pielii. Zona zoster se produce pe regiunea toracică și cervicală, dar și în partea lombosacrală, pe față datorită afectării nervului trigemen și oftalmic, sau pe laturile nasului. Tratamentul constă în medicamente analgezice, antiseptice, aciclovir și repaus la pat.
