În cazul insuficienței renale capacitatea funcțională a rinichiului este diminuantă, nu poate excreta urina în cantitatea și concentrația corespunzătoare. Astfel toxinele, produsele rezultate care normal ar trebui eliminate prin rinichi, rămân în sânge și produc o autointoxicație. Insuficiența renală apare prin simptomul dominant oliguria, foarte accentuată, sau anuria, iar în alte cazuri este o perioadă lungă de hipostenurie, când cantitatea de urină crește ca apoi să scadă lent.
Îngrijirea bolnavilor cu insuficiență renală acută se poate instala prin diferite ocazii foarte variate: boli infecțioase (difterie, scarlatină, nefrite), în unele stări alergice (boala serului), în eclampsie, transfuzii, în cursul intoxicațiilor (cu sulfamide, uraniu), în stările de șoc chirurgical, sau atunci când se instalează deshidratarea, demineralizarea în organism.
Îngrijirea bolnavului în astfel de cazuri constă în primul rând în restabilirea funcției rinichiului și de a preveni eventuale accidente și complicații, infecții, deshidratarea și alte traumatisme. Bolnavul trebuie spitalizat, izolat într-o rezervă bine aerisită, ușor încălzită. În cazul în care bolnavul are niște edeme este important să se prevină producerea escarelor prin diferite mijloace.
Îngrijirile igienice curente și prevenirea infecțiilor sunt foarte importante în menținerea tegumentelor într-o stare perfectă de curățenie, pentru a se aplica tratamentul potrivit. Bolnavilor cu incontinență urinară li se fixează în vezică o sondă permanentă cu prelungire într-un rezervor gradat, pentru a se măsura debitul de urină în orice moment. În tot acest timp bolnavului i se administrează antibiotice și un medicament antifungic pentru a nu face infecție, fiind purtător de sondă.
Bolnavul cu insuficiență acută trebuie vizitat des de către cadrele medicale. Orice manifestări patologice (greață, vărsături, diaree, hemoragii, contracții, convulsii) se comunică medicului de către asistentă care are sub supraveghere bolnavul. Se ține evidența exactă a diurezei și a eliminărilor pe alte căi, toate acestea fiind importante pentru începerea tratamentului.
Hidratarea constitue elemetul esențial în tratamentul insuficienței renale acute, deoarece chiar deshidratarea duce la această boală. Hidratarea se face prin lichide administrate pe cale orală, ori apa formată în organism din țesuturile proprii, numită endogenă (200-400 ml în 24 ore). În caz de comă sau de vărsături (după aspirarea conținutului) se va încerca hidratarea prin introducerea sondei Einhorn în duoden. Hidratarea se poate face și prin perfuzie cu soluție de glucoză și clorură de sodiu.
Alimentația în cazul insuficienței renale acute se face astfel: se vor exclude substanțele proteice și sarea din organism și se va aplica un regim dietetic care să frâneze în mare parte descompunerea substanțelor proteice și formarea produselor azotate din metabolim. Dacă bolnavul este în comă alimentația i se va face direct în duoden prin sondă (medicamente, lichide, alimente).
Îngrijirile care privesc afecțiunea de bază sunt speciale. După felul îmbolnăvirii care a dus la insuficiența renală acută bolnavul va fi tratat cu antibiotice, i se vor suprima focarele infecției și va face dezintoxicarea sau va fi scos din starea de șoc. Pentru ameliorarea vărsăturilor bolnavul va fi tratat cu medicamente antiemetice (ex. clorpromazină), în caz de hipertensiune intracraniană i se administrează bolnavului soluții hipertonice cu glucoză sau sulfat, iar la nevoie se face și puncție decompresivă. Dacă bolnavul este agitat și furios, el va fi imobilizat cu ajutorul unor medicamente calmante.
Epurația extrarenală este o altă metodă care se aplică dacă tratamentul obișnuit este ineficace. În insuficineța renală acută se recurge la dializă pentru a se elimina excesul de apă, de electroliți, substanțe toxice azotate, iar în cazuri grave se fac transfuzii de sânge de la donatori sănătoși. Înainte de dializă bolnavului i se face o clismă evacuatoare. Durata dializei peritoneale este de câteva ore, timp în care bolnavul trebuie supravegheat permanent: temperatura, pulsul, respirația, tensiunea arterială.
Prin dializă starea generală a bolnavului se îmbunătățește considerabil. Hemodializa este o altă metodă de tratament și care este numită și rinichiul artificial. Prin această metodă se epurează sânge în afara organismului utilizând pentru dializă o membrană semipermeabilă. Sângele din sistemul arterială, cu ajutorul unei pompe, trece prin rinichiul artificial și după epurare, este reintrodus în organism printr-o venă.
Dializorul propriu-zis este locul unde se produc schimburile între sângele încărcat cu substanțele de dezasimilație și soluția de dializă. Compartimentul de sânge cuprinde linia arterială prin care circulă sângele dintr-o arteră a bolnavului spre dializor, fiind prevăzută cu o pompă de sânge. De asemenea, compartimentul de sânge are linia venoasă prin care sângele din dializor se reîntoarce în sistemul venos al bolnavului.
Comportimentul cu soluție de dializă asigură circulației soluției hidroelectrolitice cu ajutorul pompelor, la membrana de dializă. Soluția conține clorură de sodiu, acetat de sodiu, clorură de potasiu, clorură de magneziu, clorură de calciu și chiar glucoză în apă apirogenă. O altă metodă de tratament constă în înlocuirea sângelui încărcat cu produse de dezasimilație cu sânge recoltat de la donatori cu funcție renală sănătoasă.
Îngrijirea bolnavilor cu insuficiență renală cronică se face după aceleași principii ca și în cazul insuficienței renale acute. Este important în primul rând să se facă îngrijirea bolnavilor referitor la boala de bază care a dus la insuficiența renală cronică (infecții urinare cronice, diabet zaharat, nefropatii cronice, toxice, medicamentoase, scleroză renală, etc). Se impune repausul la pat a cărui durată este stabilită de medic în funcție de pacient, de la caz la caz.
Fiind vorba de o boală de lungă durată, proteinele și clorura de sodiu vor fi reduse și nu suprimate de tot din alimentație. În cazul acestei boli, pacienții se supun dializei extrarenale în situația când insuficiența renală a ajuns în stadiul final. În aceste cazuri se fac regulat de 2-3 ori pe săptămână câte 4-6 ore de dializă, un total de 12-18 ore. În tratamentul insuficienței renale cronice, la bolnavii hipertensivi, cu valori de lipemie, este necesar să se alterneze hemodializa cu hemofiltrarea. Dializa extrarenală se poate face și la domiciliul bolnavului, nu doar la spital.
