În spital se fac numeroase analize medicale, explorări ale organelor, dintre acestea o parte se efectuează pentru explorarea funcţională a ficatului deoarece acest organ poate produce simptome de durere, din cauza unor afecţiuni şi boli ale lui.
În cazuri de afecţiuni parenchimatoase ale ficatului galactoza poate fi eliminată prin urină. Deci rezultatele analizelor de urină sunt necesare în stabilirea diagnosticului. Galactoza este doar de ficat metabolizată, transformată în glucoză şi glicogen. Această analiză a galactozuriei poate fi foarte importantă în stabilirea tulburărilor metabolismului glucidic şi în diagnosticarea bolilor hepatice. Dacă este un caz de leziune parenchimatoasă cantitatea de galactoză este de 3 g. Cu cât este mai mare cu atât leziunea este mai intensă.
Medicii spun că la pacienţii cu afecţiuni hepatice parenchimatoase apare toleranţa scăzută la glucoză. Cu cât este mai redusă cu atât şi afecţiunea este mai gravă. Pentru a stabili diagnosticul se realizează testul hiperglicemiei provocate. Având în vedere rolul ficatului în sintetizarea proteinelor plasmatice se determină proteinemia totală, dacă aceasta are valoare mică înseamnă că ficatul are o capacitate redusă de sintetizare, ceea ce nu este normal.
Se face analiza sîngelui, se recoltează pe nemâncate 5 ml de sânge de la pacient şi se determină proteinemia. În mod normal, la un om sănătos, aceasta trebuie să fie de 7-8 g%. În afecţiunile ficatului, parenchimatoase hepatice şi în malabsorbţie, valorile acestei analize sunt mici.
Pentru depistarea tulburărilor funcţiilor metabolice se poate determina şi toleranţa la acid lactic, care poate indica leziuni parenchimatoase hepatice. În ficat are loc resintetizarea acidului lactic din sânge în glicogen şi dacă pacientul suferă de afecţiunea de care spuneam mai sus, această funcţie nu se mai realizează bine. Proteinele serice se determină prin electroforeză şi ajută la stabilirea fracţiunilor proteice sangvine. În cazuri de leziuni hepatice se observă scăderea albuminelor.
În procese inflamatoare, hepatite virotice, ciroze şi hepatite cronice, cresc gammaglobulinele. Pe cale biochimică se analizează raportul dintre albumine şi globuline în scopul punerii diagnosticului de afecţiuni hepatice. Tot pentru depistarea unor afecţiuni hepatice se determină şi testele de labilitate serică, care constau în recoltarea a 10 ml de sânge venos, pe nemâncate, fără substanţă anticoagulantă, apoi evaluarea în laborator.
Când sunt suspectate boli hepatice dar şi alte suferinţe ale ficatului se determină cantitatea de fibrinogen (care se formează în ficat). În cazul unor boli hepatice are loc o inhibare a formării de fibrinogen, lucru ce poate fi constatat prin analize de sânge. La o persoană sănătoasă fibrinogenul are valoarea normală de 0,2-0,4 g%.
Determinarea colesterolului din sânge este o analiză foarte importantă. Ficatul are rol în esterificarea colesterolului, de aceea dacă în sânge apare colesterol neesterificat este un semn că sunt leziuni parenchimatoase ale acestui organ. În concluzie, trebuie să se facă analize de sânge, dimineaţa, pacientul nu va mânca pentru a i se recolta 5 ml de sânge. Analiza de sânge se realizează la laborator şi se face pe substanţă anticoagulantă.
Colesterolul trebuie să aibă valoarea normală de 140-260 mg%. Tot prin analize de sânge se determină lipidele din ser, lipidemia totală, deoarece este important de stabilit în ce cantitate se găsesc în sânge, pentru că în caz de ciroză biliară, icter, hepatită cronică şi acută, se produc dislipemii. Lipemia creşte în ciroză hepatică. Valorile ei scad în insuficienţă hepatică.
Tulburările de coagulare ale sângelui pot fi cauzate de afecţiunile hepatice, deoarece şi ficatul formează factori de coagulare. De asemenea, ficatul sintetizează protrombina, iar dacă apare o scădere a acesteia este un semn de afecţiune parenchimatoasă. Prin analiza sângelui se determină bilirubina sangvină, a cărei valoare normală trebuie să fie de 0,3-1,0 mg%. La pacienţii cu icter hemolitic sau icter mecanic, valorile bilirubinei sunt mari.
Analiza conţinutului fecalelor în pigmenţi biliari este indicată pentru evaluarea funcţiei biliare a ficatului. Dacă pigmenţii biliari dispar din fecale este un caz de icter mecanic. Testul cu acid hipuric este realizat pentru a verifica funcţia de detoxifiere a ficatului. În situaţii de afecţiuni hepatice, această funcţie nu se face eficient.
Alte analize care se efectuează pentru evaluarea funcţională a ficatului sunt: sideremia, clearance-ul hepatic, observarea fenomenului de citoliză hepatică, depistarea tulburărilor funcţiei de excreţie a ficatului, ecografia şi angiografia hepatică, scintigrama, laparascopia, puncţia ficatului. Prin ecografie se poate observa forma, dimensiunea ficatului, poziţia şi structura sa, prezenţa unor tumori, formaţiuni nodulare, abcese, chisturi şi alte anomalii. Prin metoda laparascopică se poate vedea clar şi direct ficatul.
