Anticonceptionalele orale, cunoscute si sub denumirea de pilule contraceptive, au fost aprobate, pentru a fi comercializate, pe data de 23 iunie 1960. Primul astfel de produs purta numele de Enovid si a fost fabricat de catre compania farmaceutica Searle, din Omaha, Nebraska (SUA). Femeile din perioada respectiva, in special in Occident, ca si cele de astazi, foloseau pilula contraceptiva datorita reversibilitatii acestei metode de contraceptie si datorita eficientei verificate.
Aprobarea utilizarii contraceptivelor a jucat un rol important in emanciparea femeilor, in planificarea familiala, a schimbat atitudinea fata de sexualitate. In prezent, aproximativ 16 milioane de femei din intreaga lume folosesc anticonceptionale. Pastilele functioneaza prin supresarea ovulatiei, pentru ca niciun ovul sa nu fie fertilizat in contactul cu spermatozoizii.
Actiunea de supresare se face prin intermediul unor hormoni, fie estrogeni, fie o combinatie de estrogeni si progesteron, continuti de pilula. Studiile in domeniu atesta faptul ca o asemenea metoda de contraceptie nu ofera doar protectie impotriva sarcinilor nedorite, ci si impotriva cancerelor uterine si ovariene.
Pe langa beneficiile mentionate, pilula contraceptiva intervine in reglarea ciclului menstrual, in controlul acneei, in reducerea durerilor menstruale si diminueaza simptomele sindromului premenstrual. Hormonii care se regasesc in compozitia anticonceptionalelor asigura protectie contra afectiunilor inflamatorii pelvine, una dintre cauzele majore ale infertilitatii feminine.
Protectia se realizeaza prin cresterea grosimii mucusului vaginal, care ajuta la prevenirea patrunderii bacteriilor la nivelul vaginului si al uterului, zonele in care afectiunile inflamatorii pelviene se manifesta cel mai des.
Din cele mai vechi timpuri, femeile au incercat, cu mai mult sau mai putin succes, sa isi controleze fertilitatea. Cel mai vechi document care consemneaza o astfel de preocupare, Kahun Papyrus (un tratat antic egiptean, cu un capitol special consacrat ginecologiei), care dateaza de acum patru mii de ani, descrie un contraceptiv pe baza de drojdie.
Mai sunt mentionate si alte metode primitive de contraceptie, femeile apeland, de exemplu, la un fel de precursor al supozitorului, in compozitia caruia intrau bumbacul, curmalele, mierea si acacia (o planta tropicala), care, prin fermentare, ajungeau sa aiba un efect spermicid extrem de puternic.
In Biblie si in Coran exista referiri la practica “coitus interruptus” sau metoda “retragerii”. In timp ce unele “metode” chinezesti recomandau inghitirea de mormoloci vii, primavara, in Grecia antica femeile preferau diverse infuzii de plante medicinale, care se dovedeau eficace (cercetari recente au pus in evidenta ca plantele respective contineau estrogeni).
In Evul Mediu, Aetius Amidenus, un medic grec, sfatuia femeile sa poarte ficat sau testicul de pisica intr-un saculet legat de piciorul stang, in timp ce barbatilor le recomanda sa se spele cu apa sarata. In secolul al XIII-lea, Albert cel Mare (pe numele sau adevarat, Albrecht von Bollstadt), un calugar dominican, considera ca, daca o femeie bea trei zile la rand cate o cana de apa in care un fierar a racit potcoava incinsa, va deveni sterila definitiv.
Alte procedee – bureti imbibati in otet, seringi pentru dusul vaginal, diafragme greu de manipulat, prezervative din mate de animale etc. – desi demonstreaza inventivitate, s-au soldat cu sarcini nedorite.
Intre anii 1914 si 1921, activista americana Margaret Sanger contureaza termenul de controlare a natalitatii si infiinteaza prima clinica medicala, cu principal scop – planificarea familiala. In anul 1934, Sanger si Gregory Pincus (un vestit endocrinolog de la acea vreme) se intalnesc pentru a discuta posibilitatea dezvoltarii unui anticonceptional sub forma de pilula contraceptiva.
Ceva mai tarziu, chimistul de origine mexicana Carl Djerassi dezvolta o pilula contraceptiva prin sintetizarea hormonilor din tuberculii de ignama (o planta exotica), dar acesta nu o poate testa, produce sau distribui.
In anul 1952, Pincus testeaza actiunea progesteronului pe sobolani de laborator si descopera ca acesta functioneaza, motiv pentru care, in 1953, primeste o sponsorizare in valoare de 40.000 de dolari, pentru continuarea cercetarilor sale, suma primita din partea lui Katerine McCormick, una dintre cele mai bogate femei din epoca, biolog de profesie.
Intre 1954 si 1956, Pincus conduce o serie de studii clinice pentru evaluarea eficientei anticonceptionalelor, initial in Statele Unite si, mai apoi, in Puerto Rico, ajungand la concuzia ca pilula contraceptiva are o eficienta de 100 %, ignorandu-se, din nefericire, efectele adverse grave pe care le putea avea.
In 1960, pilula este aprobata ca masura de contraceptie, ajungand, in doar doi ani, sa fie folosita de peste un milion de femei, fiind declarata un adevarat succes de piata. Cu toate acestea, controversele nu au disparut si opt state din America, precum si multe alte tari catolice au declarat-o ilegala.
Barbara Seaman, jurnalist si promotor al miscarii feministe din anii ’70, publica o carte – “Cazul doctorului impotriva pilulei” – in care dezvaluie efectele adverse care apareau ca urmare a folosirii anticonceptionalelor: depresia, infarctul miocardic, cresterea in greutate, pierderea libidoului si cresterea riscului aparitiei cheagurilor de sange si a anevrismelor cerebrale.
Aceasta carte face ca, in anul 1979, popularitatea pilulei contraceptive sa scada considerabil, ca, de altfel, si vanzarile – cu peste 24 de procente, in doar patru ani, din cauza riscurilor, iar contraceptia a disparut o vreme de pe lista temelor prioritare de cercetare.
Treptat, vechile anticonceptionalele sunt retrase de pe piata, pentru a fi introduse unele noi, imbunatatite, care preconizau un risc mult mai scazut si o implicare directa in prevenirea aparitiei cancerului ovarian, a anemiei provocate de deficienta de fier si a bolii inflamatorii pelvine. In anul 1977, pilula incepe sa fie folosita si pentru prevenirea si tratarea acneei.
In prezent, riscurile implicate de folosirea anticonceptionalelor nu au disparut. Peste 1100 de procese sunt intentate companiei Bayer Healthcare Corporation, din pricina aparitiei cheagurilor de sange, a infarctelor miocardice si cerebrale, date de popularele anticonceptionale ca Yaz, Yazmin si de catre genericul Ocella.
Cercetarile actuale vizeaza punerea la punct a unei pilule contraceptive care sa actioneze direct asupra celulelor sexuale si nu asupra hormonilor, pentru a nu perturba functionarea acestora din urma.
Intrebari frecvente
- Folosirea pilulei creste riscul de cancer? Cei mai multi specialisti afirma ca anticonceptionalele protejeaza contra cancerului de uter si ovar si ca un foarte mic risc exista in privinta cancerului de san.
- Trebuie intrerupta din cand in cand administrarea anticonceptionalelor? Raspunsul medicilor este ca intreruperile sunt mai nocive decat administrarea continua.
- Pilulele provoaca sterilitate? Statisticile arata ca, dimpotriva, anticonceptionalele previn sterilitatea, iar fertilitatea revine dupa 6-8 saptamani de la intreruperea administrarii.