Cancerul pulmonar – cauze si tratament

0
501

Plamanii
Plamanii

Cancerul pulmonar reprezinta una dintre cele mai comune cauze de deces datorate tumorilor, efectul sau negativ fiind depasit doar de cancerul mamar si cel de prostata. Cancerul la plamani afecteaza atat femeile cat si barbatii si are o recurenta ridicata in tarile dezvoltate. Mortalitatea cauzata de acest cancer nu este intrecuta de nicio alta tumora maligna. Aceasta forma de cancer este descoperita de obicei in stadiu avansat si doar 15% din cei diagnosticati se bucura de o perioada de viata de 5 ani.

Studiile arata ca in fiecare an mor 1,3 milioane de persoane din intreaga lume din cauza cancerului pulmonar. Aparitia acestuia depinde de perioada in care bolnavul se apuca de fumat, principalul factor de risc, sau de perioada in care acesta a fost expus la alti astfel de factori. Aparitia cancerului plamanilor este putin probabila inainte de varsta de 40 de ani, riscul crescand vertiginos pana la varsta de 70 de ani.

Cancerul pulmonar se caracterieaza printr-o crestere necontrolata a celulelor din plaman, care ajung mai apoi sa acapareze si tesuturile din jur. Celulele formeaza o masa tumorala care fura oxigenul si nutrientii necesari plamanilor si exercita presiune pe organele din jurul lor, determinand extinderea cancerului.

Metastazarea se produce la nivel sangvin, limfatic sau prin contiguitate directa. Aceasta tumora este agresiva si se dezvolta mai repede decat cele de tip benign.

Cauzele bolii

Cancerul pulmonar este la 90% din pacienti fumatul. Atat barbatii cat si femeile care fumeaza sunt predispusi la acest tip de cancer, iar daca individul fumeaza mai mult de un pachet de tigari pe zi are sanse de 25% mai mari de a dezvolta cancer pulmonar comparativ cu nefumatorul. Cand individul renunta la fumat, riscul aparitiei bolii scade in timp, dupa 15 ani de abstinenta totala riscurile de incidenta a bolii ajung sa semene cu cele ale unui nefumator. Fumatul trabucurilor, narghilelei si etnobotanicelor prezinta factori importanti de risc, insa nu la fel de importanti precum tigarile obisnuite. Fumatul pipei predispune individul la cancer la buza. Studiile arata ca 85% din totalul de cancere pulmonare apare la fumatorii care fumeaza sau s-au lasat de fumat.

Cei mai pregnanti factori de risc ai cancerului pulmonar sunt:

  • Numarul de tigari fumate
  • Perioada de timp in care a fumat individul
  • Varsta la care individul s-a apucat de fumat
  • Continutul de nicotina al tigarilor fumate.

Cancerul se datoreaza actiunii carcinogenilor ce modifica modul in care organismul regleaza procesele interne. Cum fumul de tigara contine peste 300 de substante chimice, nu mai putin de 40 din acestea au fost identificate drept carcinogeni directi. Benzopirina afecteaza genele responsabile cu supresia tumorilor si astfel organismul nu mai poate face fata modificarilor premergatoare dezvoltarii tumorii.

Cum nu toti bolnavii de cancer pulnomar sunt fumatori, s-au descoperit si alte cauze ce pot duce la aceasta maladie. Fumatul pasiv este una dintre ele. 25% din cazurile de cancer pulmonar se datoreaza expunerii cronice la fum de tigara, tocmai de aceea fumatul in locurile publice este interzis. Aceasta hotarare nu este insa respectata, astfel ca oamenii se expun si ii expun si pe altii la fumul de tigara. Individul nefumator care locuieste cu un fumator este de doua ori mai expus la cancerul pulmonar pentru ca este expus in primul rand la nitrozamine.

Azbestoza este un factor de risc ce duce la aparitia cancerului la plamani. Expunerea frecventa la azbesc creste de cinci ori riscul  aparitiei bolii.

In aparitia canceului pulmonar au un rol important si tuberculoza si bolile pulmonare cronic-obstructive. Radonul din minele de uraniu predispune la aparitia cancerului, acesta fiind prezent, in cantitati foarte mici si in aerul atmosferic.

Persoanele diagnosticate cu cancer pulmonar care sunt tratate prezinta un risc foarte mare de dezvoltare a cancerului pulmonar secundar. Studiile de specialitate arata ca fibrele vegetale protejeaza organismul impotriva cancerului.

Simptomele bolii

Nu mai putin de o patrime din bolanvii de cancer pulmonar nu prezinta simptome pana in momentul in care sunt diagnosticati. Cancerul asimptomatic este diagnosticat in urma tomografiilor si radiografiilor. Restul bolnavilor prezinta simptome ce necestia control medical. Simptomele pot fi consecinte ale tumorii pulmonare care determina compresiunea locala sau care se extinde prin metastazare. Tumora poate aparea secundar la nivelul plamanilor, astfel ca tratamentul va fi mai dificil de stabilit.

Simptomele cancerului sunt clasificate drept induse de invazia locoregionala, tumora primara, aparute prin metastaza sau datorate productiilor hormonale ectopice anormale.

Acestea sunt:

  • Tusea
  • Hemoptizia (expectoratii sangvinolente)
  • Wheezing
  • Durerile toracice
  • Dispneea
  • Infectiile repetate la nivelul plamanilor.

Simptomele cauzate de extinderea locoregionala a tumorii canceroase sunt:

  • Obstructia la vena cava superioara
  • Paralizia de nerv frenic (diafragma)
  • Paralizia nervului larigeu recurent
  • Excitarea presiunii si compresiei la nivelul plexului nervos simpatic
  • Pleurezia
  • Disfagia
  • Compresia cailor respiratorii superioare.

Sindromul paraneoplazic ce insoteste cancerul pulmonar se manifesta prin:

  • Sindrom de hipercoagulabilitate
  • Osteoartropatie hipertrofica pulmonara
  • Hipercalcemie
  • Sindromul Cushing
  • Astenia
  • Hiponatremia
  • Scaderea de greutate
  • Anemia
  • Hipocratismul digital.

Simptomele in cancerul pulmonar variaza in functie de stadiul bolii si de tumora primara. Metastaza hepatica nu are simptome asa cum nici extinderea tumorii renale nu produce simptome la nivelul plamanilor. Metastaza cerebrala prezinta drept simptome cefaleea, scaderea agerimii vizuale, astenia puternica, pareza si convulsiile. Metastaza osoasa are drept simptome durerile osoase vertebrale, femurale sau costale.

Pacientul care sufera de simptome sugestive afectiunii pulmonare sau respiratrii trebuie sa mearga la medic, in special daca prezinta:

  • Expectoratii sangvinolente
  • Tuse
  • Dispnee
  • Wheezing
  • Dureri toracice agravante si persistente
  • Scadere in greutate
  • Alterarea starii generale.
Cancer pulmonar stadiul 4

Pacientul este sfatuit sa mearga la medic pentru a i se pune diagnosticul si a primi tratamentul adecvat. In cadrul anamnezei se vor stabili simptomele, caracterul si evolutia lor in timp. Antecedentele familiale si personale sunt importante. Factorii de risc trebuie precizati, iar daca simptomele apar la persoane cu predispozitie catre cancerul pulmonar, se va recurge la teste care sa confirma acest diagnostic. Pacientul nu trebuie sa minta si sa spuna daca fumeaza si daca lucreaza sau este predispus la un mediu toxic pentru ca astfel diagnosticul va fi mai usor de descoperit. Anamneza este urmata de examenul fizic general. Semnele care ridica semne de intrebare la examenul fizic includ:

  • Semnele sindromului Horner
  • Murmurul vezicular scazut sau absent
  • Limfadenopatie ganglionara
  • Mantitate la percutie si zgomot respiratoriu diminuat
  • Dureri osoase
  • Existenta punctelor sensibile osoase la palpare
  • Hepatomegalie dureroasa
  • Deficit neurologic focal
  • Semn de compresia  maduvei spinale.

Diagnosticul diferential se face cu pleurezia, tumora carcinoida si pulmonara benigna si la majoritatea pacientilor diagnisticul de cancer pulmonar se face intamplator, in timpul altor investigatii. In cazul simptomelor specifice, a istoricului de fumat si expunere la iritanti toxici, bolnavul va face radiografii toracice. In cazul in care tumora este vizibila, se va recurge la biopsie.

Investigarea pacientului suspectat de cancer pulmonar include urmatoarele investigatii:

  • Radiografia pulmonara
  • Tomografia computerizata
  • Scintografia osoasa
  • Rezonanta magnetica nucleara.

Daca in urma investigatiilor apar rezultate ce indica prezenta tumorii, bolnavul va efectua analize si investigatii aditionale. Pentru a stabili tipul tumorii, se recurge la biopsie sub ghidaj tomografic in vederea evitarii penetrarii organelor din vecinatate. Aceasta tehnica este utila daca tumora se afla la periferia plamanului. Biopsia cu ac fin este utila cand tumora se afla la periferia plamanului si nu se poate realiza introducerea branhoscopului. Procedura este efectuata sub anestezie locala.

Bronhoscopia reprezinta o metoda utilizata daca localizarea tumorii este centrala. Acest procedeu poate determina gradul de extindere tumorala si posibilitatea determinarii fenomenelor distructive.

Printre procedurile endoscopice care pot fi folosite in diagnsticarea cancerului pulmonar se afla:

  1. Mediastinoscopia
  2. Toracoscopia
  3. Toracotomia
  4. Toracocenteza.

In ajutorul diagnosticarii de certitudine sar si testele de hemoleucograma, determinarea functiei pulmonare si examenul citologic al sputei.

Stadializarea in cancerul pulmonar are o imortanta desavarsita. In functie de stadiul tumorii, se va alege tratamentul cel mai bun si se va pune un prognostic realist.  Examenele standard care ajuta la determinarea stadiului cancerului pulmonar sunt:

  • Tomografia computerizata a abdomenului
  • Anamneza
  • Examinarea fizica completa
  • Evaluarea functiei hepatice si renale
  • Hemograma
  • Determinarea electrolitilor serici.

Cancerul pulmonar poate fi standardizat in functie de localizare, dimensiune, implicarea ganglionilor limfatici si existenta metastazelor la distanta.

Tratamentul bolii

Cancerul pulmonar nu poate fi vindecat cu terapiile cunoscute in prezent, acest lucru datorandu-se diagnosticului tardiv in cele mai multe cazuri. Printre putinele tratamente terapeutice disponibile se afla cel de ameliorare a simptomelor si cel paleativ. In alegerea tratamentului potrivit sunt importante marimea, localizarea, tipul, stadiul cancerului si starea organismului. La cancerul non-microcelular, standardizarea joaca un rol important. Tratamentul difera de la pacient la pacient, acesta putand fi chirurgical, chimostatic sau prin iradiere. Se gasesc ghiduri internationale care ofera sfaturi cu privire la tratamentul potrivit in functie de stadiul bolii:

  1. Stadiul 1 – rezectia chirurgicala si terapia adjuvanta cu chemopreventie
  2. Stadiul 2 – rezectie chirurgicala si terapie adjuvanta
  3. Stadiul 3 A – chimioterapie si uneori interventii chirurgicale
  4. Stadiul 3 B – chimioterapie si masuri adjuvante ce reduc si incetinesc tumora
  5. Stadiul 4 – chimioterapie pe baza de cisplatine, rezectia chirurgicala daca tumora este unica.
Fumatul - principala cauza a cancerului pulmonar

Terapiile medicale

Cancerul pulmonar poate fi tinut sub cotrol cu ajutorul chimioterapiei si radioterapiei.  Acestea sunt eficiente pentru un mic procent al pacientilor. Regresia tumorilor sub acest tratament este nesigura si inceata. Aceste metode prelungesc viata pacientului si pot imbunatati calitatea vietii acestuia prin ameliorarea simptomelor. Carcinomul non-microcelular este cel mai frecvent cancer pulmonar tratat cu ajutorul acestor terapii. Pentru pacientii care sufera de acest tip de cancer, combinatia de chimioterapie si radioterapie este singura solutie.

Studiile curente arata ca ablatia prin radiofrecventa aduce imbunatatiri in starea de sanatate a pacientului cu o forma severa de cancer pulmonar. Supravietuirea de 2 ani la 75% din pacientii ai caror cancer de stadiul 1 este tratat prezinta o alternativa pentru pacientii ai caror tumora nu poate fi operata.

Medicii au insa pareri impartite in ceea ce priveste utilizarea radioterapiei dupa rezectia tumorii primare. Se pare ca nu influenteaza rata supravietuirii, ci doar reduce zona de extindere a tumorii. Iradierea cerebrala ajuta la scaderea riscului de reaparitie a tumorilor. Aceasta practica are insa efecte secundare, de aceea nu este recomandata tuturor pacientilor.

Chimioterapia nu amelioreaza prea mult rata de supravietuire. Este indicata post-rezectie a tumorii pentru a ajuta la vindecarea tesuturilor si extirparea celulelor cancerigene ramase. Formele severe de cancer nu raspund la chimioterapie.

Chimioterapia si radioterapia se recomanda in urmatoarele situatii:

  1. Tratarea metastazei extratoracice
  2. Carcinomul cu celule mici aflat in stadiu initial.

Combinarea acestui tratament poate duce la o prelungire a vietii bolnavului. Carcinomul non-microcelular este tratat de obicei cu cisplatina sau carboplatina si gencitabina, etopozid, parclitaxel, docetaxel.  Carcinoamele cu celule mici sunt tratate cu cisplatina si etopozid. Aceste carcinoame cu celule mici care nu se extind in afara cavitatii toracice au o rata mare de raspuns la tratament de 80-90%. Remisiunea apare la aproximativ 60% din cazuri. Dupa rezectia tumorii, chimioterapia poate ajuta la ameliorarea prognosticului si supravietuirii pacientului. Daca pacientul este operat, acestuia i se vor preleva si biopsii ganglionare ce vor fi analizate. Chimioterapia poate duce la remisii de 50% in cancerul pulmonar cu celule mici si de 15-40% pentru cancerul non-microcelular. Daca apar recidive, se apeleaza la tratamentul chimioterapeutic diferit pentru ameliorarea simptomelor. Riscul reaparitiei este cu atat mai mare cu cat cancerul a fost mai extins in prima faza.

Chimioterapicele sunt medicamente cu  actiune sistemica ce se dovedesc toxice celulelor sanatoase, de aceea se impune utilizarea prudenta. Cisplatine este unul dintre cele mai utilizate citostatice recomandate pentru mai multe tipuri de cancer si produce modificari in structura ADN a celulelor. Se administreaza intravenos si fiecare doza trebuie sa fie insotita de prehidratare adecvata.

Chimioterapia si radioterapia nu sunt recomandate in cazul sarcinii pentru ca provoaca malformatii grave. Printre simptomele adverse sunt incluse:

  • Greata
  • Varsaturile
  • Caderea parului
  • Astenia
  • Problemele tegumentare
  • Aparitia leziunilor de cavitate bucala.

Aceste efecte secundare pot fi combatute cu ajutorul medicamentelor prescrise de medic.

Radioterapia este aplicata pe anumite zone si nu prezinta aceeasi eficienta precum chimioterapia. In cadrul acestei terapii sunt vizate tesuturile din jurul tumorii si reactiile adverse sunt ceva mai scazute. Chimioterapia ajuta la cresterea procentului de supravietuire cu 5 pana la 15 % la pacientii cu carcinom non-celular.

Tratamentul chirurgical este utilizat in special in cazul tumorilor in stadiu incipient de cancer pulmonar non-microcelular. Acest tip de cancer este rar diagnosticat in aceasta etapa de dezvoltare. Criochirurgia este utilizata in tratamentul paleativ, iar rata succesului la pacientii cu cancer mic localizat periferic este de 80%.

Interventile pentru cancerul pulmonar sunt extrem de laborioase si nu sunt indicate pentu toti pacientii care sufera de aceasta boala. Chirurgia nu este o solutie pentru cei cu carcinom cu celule mici. Stresul chirurgical la care este supus pacientul este foarte mare, astfel ca pacientul se resimte timp de cateva zile. Cele mai frecvente simptome ale stresului chirurgical sunt oboseala, slabiciunea musculara, astenia, durerea generalizata si dispneea. Pacientul tuseste, nu poate respira normal si se deplaseaza cu dificultate.

Rata complicatilor post-operatorii in cancerul pulmonar depinde de tipul stadiul si tratamentul bolii. Rezectia pulmonara completa are o rata de deces de 6%, iar excizia unui lob pulmonar are rata de mortalitate de 3%.

Tratament in functie de stadiu

Cancerul pulmonar de stadiu 1 trebuie tratat cu operatie chirurgicala daca este carcinom non-microcelular. Starea pacientului este foarte importanta, astfel ca inainte de operatie, medicul trebuie sa se asigura ca acesta poate suferi operatia. Lobectomia sau rezectia partiala sunt singurele optiuni in acest caz, putandu-se recomanda si chimioterapia adjuvanta.

Cancerul in stadiu 2 se trateaza cu chirurgie daca nu exista comorbiditati ce vor contraindica operatia. Radioterapia poate fi folosita in doze mari pentru rezultate bune, in scop curativ. Chimioterapia poate ajuta la ameliorara simptomelor si scaderea tumorii.

Cancerul pulmonar stadiu 3 este ceva mai controversat cand vine vorba de tratament. Pentru tratament pot fi folosite chimioterapia, radioterapia sau o combinatie a celor doua.

Cancerul metastazat poate fi tratat prin administrare intravenoasa de chimioterapice. Acestea au rol de ameliorare a simptomelor si pot creste durata supravietuirii.

Cancerul pulmonar are o durata medie de recidivare la doi ani de la aparitia sa. Din aceasta cauza, pacientul trebuie sa se prezinte regulat la medic, sa isi schimbe dieta si stilul de viata si sa respecte recomandarile medicului.

Tratamentul terminal

Mostra cancer pulmonar

Cancerul metastatic necesita ingrijiri paleative in vederea ameliorari simptomatologiei si imbunatatirea calitatii vietii. Ingrijirile paleative nu iau in considerare tratarea cauzei bolii. Medicul, familia si chiar pacientul recunosc momentul in care trebuie instaurat acest tratament, chiar daca acesta aduce tot mai aproape momentul tragic al bolii. Medicul discuta cu bolnavul pentru a afla ultimele sale dorinte si necesitati. Ingrijirea paleativa cuprinde adminstrarea de oxigen, morfina, codeina, metadona.

Prevenirea cancerului

  • Cancerul pulmonar poate fi prevenit daca individul are in vedere:
  • Renuntarea la fumat
  • Evitarea fumatului pasiv. Prognosticul pacientului cu cancer pulmonar depinde de stadiul in care a fost descoperita boala.
  • Complicatiile cele mai frecvente ale cancerului pulmonar sunt:
  • Compresia medulara spinala
  • Complicatile metabolicde: hiponatremia, hipercalcemia
  • Complicatii terapeutice: insuficienta renala, neutropenie, hiponatremie, nefrotoxicitate, hemoragii, ototoxicitate.

Consilierea psihologica

Prognosticul cancerului pulmonar induce pacientului stari de depresie cronica si acestea se reflecta si asupra familiei. Anxietatea isi poate face aparitia, formand o stare de spirit conflictuanta care epuizeaza pacientul. Pacientul trebuie sa fie cel care porneste discutia cu privire la propriile sentimente pentru a nu se simti constrans sa vorbeasca. Multi pacienti diagnosticati cu cancer pulmonar prefera sa discute cu alti pacienti despre trairile lor pentru a se simti mai bine si a primi feedback. Ei se simt intelesi de cei care sufera de aceeasi problema ca si ei. Grupurile de terapie sunt potrivite acestui tip de boala pentru ca bolnavii se pot ajuta si sustine unul pe celalalt.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.