Prezența unei boli generale a organismului poate fi depistată printr-o serie de simptome variate, tipice acesteia. În cazul diabetului este vorba despre o serie de simptome ce apar frecvent și anume: pierderea apetitului alimentar, scăderea în greutate, setea excesivă, micțiuni frecvente (chiar noaptea) cu eliminarea unei cantități seminificative de urină, prurit la nivelul pielii (la femei prurit cutanat în regiunea vulvară).
Astenia generală este un simptom al diabetului însă este adevărat că apare și în cazul altor boli. În situațiile în care nu apar stări febrile, iar persoana este destul de tânără și scade inexplicabil în greutate, poate fi vorba despre posibilitatea de a avea diabet. Glucoza este eliminată prin urină și astfel se pierd câte 4 calorii la un gram de glucoză. Prin pierderea zahărului cu ajutorul urinei se poate scădea în greutate, se ajunge la un anumit tip de denutriție, deși aportul de alimente în organism este destul de mare. Scăderea în greutate este cauzată de poliuria provocată de hiperglicemie.
Un alt factor ce deteriorează starea de sănătate este instalarea cetozei. Ce înseamnă aceasta? Apare deshidratarea și pierderea elementelor nutritive din organism sub forma corpilor cetonici. În cazul scăderii în greutate, dacă nu se aplică un tratament corespunzător diabetului, bolnavul slăbește foarte mult și astfel starea sa se agravează foarte tare, diabetul evoluează, se dereglează toleranța alimentară, crește nevoia de insulină.
În mod curios, foarte importante sunt poliuria și glicozuria atunci când apare cetoza și anorexia. Prin polifagie se înlocuiesc substanțele nutritive pierdute din organism, iar prin polidipsie se reface cantitatea de lichide eliminate în exces din corp.
În diabet, cele mai frecvente simptome sunt setea și eliminarea unei cantități semnificative de urină. Un alt simptom este oboseala accentuată la bolnavul cu diabet, astenic. Persoanele care au boala și nu prezintă simptome nu sunt ferite de complicații și nici nu înseamnă că pot prezenta un diabet ce poate fi tratat cu indiferență.
Cele mai comune complicații ale diabetului sunt: apariția cataractei, retinitei, scăderea acuității vizuale, dureri ale extremităților, leziuni cutanate, pielonefrita, etc. În situația acestor bolnavi asimptomatici, dacă boala este suspectată, în cazul unei consultații la medic se poate depista diabetul și urma un tratament corespunzător pentru vindecare.
Printr-un examen de rutină, amănunțit, la medic, boala poate fi depistată la timp și astfel tratamentul este mai ușor și mai eficient. Diabeticii suferă de astenie, au riduri fine pe piele, prezintă o uscăciune a tegumentelor, au un grad de paloare tegumentar caracteristic acestei boli, pielea poate avea o transparență ceroasă (mai ales la femeile care au facut tratament cu insulină).
Dacă se neglijează tratamentul în cazul diabetului, crește riscul la infecții stafilococice (ca de exemplu la furuncule), la tuberculoze diabetice, etc. La bolnavii de diabet apar leziuni degenerative, arteriale generalizate, cataracte, retinite, se produce cianoza picioarelor, extermitățile sunt reci, apare gangrena la degete, se produce iritarea tegumentelor (pe zone mari ale corpului, chiar și prurit în zona organelor genitale) și altele.
În diabet apar modificări caracteristice acestei boli, care sunt asociate cu îmbătrânirea prematură a organismului. Modificările patologice apar la nivelul ochilor, al aparatului circulator, al rinichilor, dar și al sistemului nervos. În diabet se produc leziuni acute ale pancreasului, este vorba despre degenerarea hitropica a insulelor.
La periferia insulelor pancreatice se pot observa mitoze, celulele neoformate sunt ușor distruse decât cele adulte, iar regenerarea nu are nici un efect în salvarea situației. Acest proces este acut dar trecător, cu stabilizarea diabetului el dispare. Dacă s-ar putea stimula regenerarea insulară pancreatică și ține diabetul sub control s-ar contribui la protejarea celulelor, astfel acestea ar ajunge la maturitate, în plus, prin restabiliraea numărului lor s-ar produce și vindecarea.
Dacă pancreasul este afectat, apar crize de pancreatită, din cauza modificărilor inflamatoare acute ale acestui organ. Reducerea insulelor Langerhans, înlocuirea celulelor insulare cu o substanță hialină reprezintă o modificare la pancreas întâlnită la bolnavii de diabet. Această modificare apare și la arterele renale. Ea se dezvoltă fie din cauza diabetului sau poate fi un factor al declanșării acestei boli, însă cert este că este întâlnită la persoanele cu vârsta peste 40 de ani. Din cauza ei apare și fibroza ce reprezintă o leziune cronică a pancreasului la astfel de bolnavi de diabet.
Calculoza pancreatică apare mai rar la diabetici deci calculii pancreatici nu sunt în mod frecvent întâlniți, dar în anumite cazuri dacă apar, aceste concrețiuni multiple sunt raspândite în tot organul și pot bloca canalul Wirsung și distruge glanda.
La pacienții cu diabet netratat se produce o încărcare a ficatului cu grăsime. Dacă se aplică un tartament corespunzător astfel de depozite sunt eliminate și ficatul revine la dimensiunea sa normală. Pielea care este un depozit de glicogen suferă și ea modificări la diabetici. Dacă boala nu este stabilizată prin tratament, cantitatea de glicogen din tegumente scade iar glucoza crește, chiar de 3 ori. De asemenea, crește colesterolul, depozitele de lipide, acestea sunt ale modificări cutanate ale acestei boli. Pot să apară complicații diabetice la nivelul pielii: furuncule, antracoide, infecții cutanate.
Una din cele mai grave și obișnuite complicații ale diabetului este retinita. Poate avea mai multe stadii: cu microanevrisme capilare cu/fară hemoragii; cu hemoragii maculare, cu exsudate ceroase; forme de periflebită, fleboscleroză, hemoragii progresive la nivelul retinei și ale corpului vitros, cu dezlipiri de retină; cu hemoragii retiniene, cu hemoragii intravitroase mari, cu distrugeri de retină; cu retinopatia hipertensivă. Retinita poate fi semnalata de congestia venelor retiniene.
Un sindrom caracteristic diabetului este glomerulonefroscleroza intercapilară. Apare destul de frecvent, la rinichi, substanța hialină se depune între ansele capilare, în peretele lor, afectează segmentele glomerurului și formează în interiorul lui o masă hialină. Rezultatul este grav deoarece se produce încetarea funcției ghemului glomerural și instalarea uremiei. Dacă uremia este gravă și edemele, albuminuria sunt mărite, iar albuminele serice scăzute, se poate ajunge la deces în câteva luni.
În plus, diabetul duce și la îngroșarea hialină a arteriolelor aferente și eferente, la modificări hialine în peretele capilarelor dar și a vaselor de sânge. Apare ateroscleroza, un grad avansat al acestei boli, din cauza depunerii de substanță hialină. Aterioscleroza arteriolelor apare des la diabetici, gradul ei depinde de marirea hipertensiunii arteriale și de vârstă (mai accentuată la pacienții cu vârsta peste 50 de ani).
O complicație a diabetului este pielonefrita, care apare la foarte mulți suferinzi de această boală. În cazuri mai rare se poate instala și o formă prograsivă de hipertensiune cu uremie, trombonecroză și glomerulită. Aceasta se mai numește hipertensiune malignă.
La bolnavii de diabet, leziunile sistemului vascular reprezintă o cauză a decesului. Este vorba despre modificări sleroase ale coronarelor, degenerescența hialină a substanței fundamentale din intimă, calcifiere, infiltrație groasă, procese ateromatoase, arteriosclerotice de la nivelul coronarelor, aortei, vaselor de sânge de la extremități. Leziuni ale sistemului vascular apar și la nivelul arterelor pelvine și ale membrelor inferioare.
În general tulburările metabolismului lipidic pot cauza ateroscleroza. Din păcate, la diabetici, depozitele de lipide apar și în arteriole și arterele mici, nu doar în arterele mari (ca la nediabetici). De aceea dieta bogată în grăsimi poate agrava ateroscleroza. De asemenea diabetul netratat corespunzător, sau nestabilizarea acestei boli poate produce și accentua ateroscleroza.
Nevrita diabetică este o altă complicație a bolnavilor de diabet care este de tip nervos. Apare la nivelul nervilor, în segmentele sistemului nervos, în măduva spinării (mai ales în cordoanele posterioare și laterale). Din această cauză se produc modificări de sensibilitate și tulburări de metabolism nervos.
