Originea cartofului (Solanum tuberosum) tine de anii 11000 i.Hr., cand cresteau, in stare salbatica, in Muntii Anzi, din Peru, America de Sud, unde, in prezent, se cultiva peste cinci sute de soiuri. Cercetarile arheologice efectuate in mai multe tari de pe acest continent au scos la iveala urme de cartofi, vechi de 13 000 de ani, asa cum sunt cele din Chile, din grota Tres Ventanas, situata la 2800 metri altitudine sau cele din situl arheologic de la Monte Verde.
In secolul al XVI-lea, conchistadorii spanioli au adus cartoful, din America de Sud, in Europa, unde, initial, a fost plantat mai mult pentru decor, abia doua secole mai tarziu devenind planta de cultura pentru alimentatie.
Totusi, in cronicile vremii se mentioneaza ca preotii din Sevilia (Spania) foloseau cartofii – pe care ii numeau “patata” (dupa cuvantul utilizat de incasi – “papa”) pentru a-i hrani pe bolnavi. De aici, cultura lor s-a raspandit in Italia (“taratouffli” – “trufe mici”), Franta, Germania si, mai ales, in nordul continentului european.
Valoarea nutritiva a cartofului a inceput sa fie recunoscuta, cu adevarat, in secolul al XVIII-lea, gratie farmacistului Antoine- Augustin Parmentier, care, in timp ce se afla in inchisoare, in Prusia, recomanda acest aliment pentru a rezolva problemele create de foametea care facea ravagii in Europa vremii.
Ceva mai tarziu, Parmentier a obtinut permisiunea regelui Frantei de a planta campuri intregi de cartofi in apropierea Parisului. Pentru a face cunoscuta aceasta leguma, ii lasa, in mod intentionat, pe hoti, sa se aprovizioneze de aici, in timpul noptii. Taranii isi spuneau ca trebuie sa fie o leguma foarte pretioasa, daca era pazita chiar de catre soldatii regelui si au devenit din ce in ce mai interesati. Actiunile “promotionale” ale farmacistului au culminat cu dineul oferit familiei regale, in 1785, in timpul caruia a oferit numai preparate din cartofi.
Mult timp, cartofii au fost consumati doar fierti sau copti, dar, incepand cu secolul al XIX-lea, se pare ca erau nelipsiti din gospodariile individuale si din restaurante, retele diversificandu-se treptat.
Cartofii care se cultiva astazi in lume apartin unei singure specii – Solanum tuberosum – dar exista mii de varietati, cu forme, culori, consistenta, gusturi diferite. Centrul International al culturii cartofului, din Peru, are inregistrate 7500 de soiuri, dintre care 1900 sunt salbatice. Aceeasi institutie detine cea mai mare banca de resurse genetice ale acestei specii, pusa la dispozitia tuturor specialistilor si cultivatorilor de cartofi, din lume, la cerere.
Cultura cartofului este raspandita, mai ales, in emisfera nordica, in zona temperata. La momentul actual, productia mondiala de cartofi se ridica la aproximativ 350 milioane tone/an, de pe o suprafata de peste 18 milioane hectare, situandu-se pe locul cinci, dupa sfecla de zahar, porumb, orez si grau. Consumul anual pe cap de locuitor este de 33 de kilograme. Cele mai mari producatoare de cartofi sunt China, Rusia, India, SUA, Ucraina, totalizand jumatate din productia mondiala.
Valoarea nutritiva a cartofului
Contrar parerii curente, cartoful (fiert, copt) nu ingrasa. Cartoful este o leguma sanatoasa, echilibrata, care merita sa intre in alcatuirea oricarui meniu. Este bogat in fibre, proteine, minerale si vitamine – fier, potasiu, magneziu, vitamina C si Vitamina B. Un cartof de marime mijlocie contine 45% din necesarul zilnic de vitamina C, pentru organism.
Cartofii dulci, cu miez portocaliu, sunt o excelenta sursa de beta-caroten, care ajuta la prevenirea unor forme de cancer. Ei contin aceleasi calorii precum cartofii albi, adica 70-80 cal/100 grame cartofi.
Este recomandata fierberea in coaja a cartofilor, pentru ca aceasta contine cele mai multe vitamine, minerale si fibre.
Cartofii, foarte bogati in amidon, sunt ideali pentru piure, mai ales cei noi si cei rosii.
Preparatul care pastreaza in cea mai mare masura calitatile cartofului consta in zdrobirea cartofilor fierti in coaja (dupa inlaturarea acesteia), adaugandu-se putin lapte, ulei de masline si sare, dupa gust.
Nu trebuie consumati cartofii verzi sau inmuguriti, deoarece contin alcaloizi, care, in cantitati mari, pot fi otravitori, sau pot produce, persoanelor mai sensibile, migrene si somnolenta.
Valoarea terapeutica a cartofului
Sucul de cartofi combate migrenele (100 ml inainte de masa), constipatia, este adjuvant in tratamentul gastritei si al ulcerului (rata de vindecare este de peste 50%). Este bine ca sucul sa fie preparat din cartoful intreg (cu coaja) spalat foarte bine. O cura de suc de cartofi isi arata efectele, daca este tinuta intre doua si patru saptamani.
In combinatie cu suc de morcov, de mere si de varza, sucul de cartofi este unul dintre cei mai eficienti detoxifianti.
Ceaiul de coji de cartofi este foarte bun pentru tratarea hipertensiunii, ca antitumoral, antireumatic si antioxidant, datorita pigmentilor pe care ii contine. De altfel, cercetari recente au aratat ca, in coaja cartofului, se gasesc peste 50 de substante cu rol terapeutic. Se prepara din coaja a doi cartofi, la o cana de apa, fiarta 5-10 minute (2-3 cani pe zi).
Cojile de cartofi fierte, sub forma de cataplasme, au efecte cicatrizante.
Fiert (in coaja) sau copt, nu numai ca nu ingrasa, dar chiar este recomandat in curele de slabire si ca adjuvant in tratamentul infectiilor urinare.
Sucul de cartofi rosii, in cure de cate o luna (o luna pauza), are efecte benefice in tratarea hepatitei.
Datorita mineralelor pe care le contine, cartoful este recomandat pentru combaterea anemiei.
Cartofii copti, consumati cu coaja, au efecte anti-imbatranire (locuitorii din Anzi, locul de provenienta a cartofului, au o deosebita vitalitate, pana la varste inaintate). Previn, de asemenea, tulburarile de memorie si de atentie.
Diabeticii si cei care sufera de ateroscleroza trebuie sa consume cartofi cu moderatie.
O masca preparata din jumatate de cana de suc de cartofi si o lingura de miere, reda pielii elasticitatea si diminueaza ridurile. In Peru, la mare cautare este o creama de fata cu extract din cartof violet indigen.
Evident, aproape toate calitatile acestei legume sunt anulate in preparatele din comert – chipsuri, baghete de cartofi preambalate, cartofi prajiti etc. Este bine, de asemenea, sa se verifice, pe cat posibil, provenienta cartofilor, pentru a-i alege pe cei din culturile ecologice.
 tine de anii 11000 i.Hr., cand cresteau, in stare salbatica, in Muntii Anzi, din Peru, America de Sud, unde, in prezent, se cultiva peste cinci sute de soiuri.){kind=link}