Boala inflamatorie pelvină se mai numește anexită și reprezintă o inflamație a tractului genital superior feminin, a organelor reproducătoare din pelvis. Aceasta poate fi cauzată în general de infecții cu transmitere sexuală, de infecții cu bacterii, E. coli, Chlamydia Trachomatis, Neisseria gonorrhoeae, gonococi, stafilococi, Mycobacterium tuberculosis, streptococi. Inflamarea uterului, a trompelor uterine și a ovarelor, poate fi uneori foarte periculoasă, deoarece datorită unor complicații poate produce infertilitate. În cazul în care infecția ajunge în sânge se poate produce și decesul.
Principalele simptome care apar sunt: durerile abdominale, durerile la nivelul vertebrelor sacrale ale coloanei, senzație de mâncărime la organele sexuale, iritație, stare de disconfort, secreții urât mirositoare, dureri în timpul actului sexual, sângerări vaginale neregulate. În cazuri grave (când inflamația este acută) apar stări febrile, dureri de cap, frisoane, greață, scurgeri vaginale purulente de culoare galbenă-verzuie.
Alți factori care pot declanșa anexita sunt oboseala, băile cu apă rece, sistemul imunitar slăbit.
Tratamentul anexitei trebuie să fie astfel recomandat pentru a combate bacteriile care au cauzat infecția. Pentru aceasta trebuie identificat microorganismul care e vinovat de infecție și stabilit un tratament cu medicamente antibiotice pentru distrugerea acestuia. La unii pacienți se poate recomanda un tratament cu antibiotic cu spectru larg pentru microorganisme, care să includă obligatoriu N.gonorrhoeae și Chlamydia trochomatis.
În anumite cazuri, când tratamentul cu antibiotic nu dă rezultate se merge obligatoriu la spital și este posibil ca medicul să recomande o intervenție chirurgicală. De regulă, anexita acută care necesită operație a ajuns în stadiul când s-au dezvoltat abcese ce trebuie tratate prin această metodă medicală. Pe tot parcursul tratamentului, nu se întrețin raporturi sexuale, iar ambii parteneri vor lua antibiotic.
Pentru prevenirea acestei boli trebuie evitat contactul sexual cu mai mulți parteneri. În situația în care femeia are un singur partener sexual și ambii sunt sănătoși, riscul de anexită este redus.
