Vâscul este o plantă de leac pentru obezitate, ceaiul din frunzele sale apare în rețetele de la bunica. Planta este un semi-parazit pe arborii foioși, are denumirea științifică Viscum album. Planta are frunzele cărnoase și pieloase, iar fructele sunt mici și albe.
Vâscul se folosește în medicina tradițională mai ales în tratamentul hipertensiunii arteriale. Are numeroase principii active: colină, viscină, alcooli, zinc, magneziu, seleniu, esteri, vitamina C, viscolecitine, acetilcolină, arginină, derivate de quercitină, alcaloizi, peptidă. Vâscul poate fi folosit și în tratamentul unor tumori deoarece cercetătorii au descoperit că este un adjuvant în anumite forme de cancer.
Ceaiul din frunze de vâsc ajută la scăderea în greutate. Se pune o linguriță de plantă la o cană de apă clocotită, se lasă la infuzat câteva minute, se strecoară și se bea. Ceaiul se îndulcește cu miere de albine pentru a fi și mai eficient și pentru a avea un gust mai plăcut. Se recomandă mierea de tei deoarece are o aromă deosebită și proprietăți sedative pentru sistemul nervos, de inducere a somnului, de combatere a bronșitei, insomniei, afecțiunilor sistemului nervos. Pentru un gust acrișor se adaugă și o felie de lămâie.
Unii medici oncologi sunt susținători ai efectelor vâscului în tratamentul cancerului, alții din contră merg doar pe tratamente care țin de medicina convențională. În orice caz, dacă se urmează un tratament tradițional pentru cancer cu această plantă, trebuie realizat doar sub supravegherea medicului.
Vâscul coține elemente active care întârzie dezvoltarea cancerului. Arginina înhibă împânzirea tumorii, derivații de quercitin opresc dezvoltarea tumorii, vitamina C activează leucocitele, consolidează sistemul imunitar al organismului.
Terapia cu perfuzie cu preparate medicinale din vâsc se aplică sub supraveghere medicală. Se face pentru distrugerea tumorii și creșterea imunității. Efectele imunologice sunt bune, este ameliorată durerea, crește starea de spirit a bolnavului, sunt reduse metastazele unor tumori primare, este inhibată progresia bolii și îmbunătățită calitatea vieții.
O astfel de terapie poate avea și efecte secundare: stări febrile, frisoane ușoare, mâncărime, edem, conjunctivită, senzație de arsură intestinală, durere la nivelul vezicii urinare.
