Ciroza hepatica este o afectiune deosebit de grava la nivelul ficatului. Ficatul este singurul organ al corpului uman ce se poate regenera atunci cand distructia sa nu este extrem de avansata sau cand se inlatura cauza ce i-a provocat distructia.
In cazul cirozei hepatice, tesutul hepatic este inlocuit de tesut fibros (tesut cicatriceal) iar posibilitatea ficatului de a indeparta acest tesut este nula, asadar ficatul nu se mai poate reface si genereaza boala.
Cauzele cirozei sunt:
- consumul exagerat de bauturi alcoolice, un procent de 10 -15% din consumatorii de alcool dezvoltand boala;
- hepatita virala B sau C, in procent de 40%, insa procentul creste in cazul persoanelor care pe fondul acestei suferinte consuma bauturi alcoolice;
- acumularea de grasimi in ficat;
- probleme biliare – cand evacuarea secretiei biliare in duoden este deficitara;
- hepatitele autoimune – cand sistemul imun ataca ficatul;
- boala Wilson;
- fibroza chistica;
- hemocromatoza;
- reactii la anumite medicamente;
- viata intr-un mediu cu noxe.
- Bolnavii de ciroza nu au simptome ce ii determina sa se prezinte la medic. De cele mai multe ori ei solicita asistenta medicala in momentul in care distructia hepatica este majora si evolutia bolii nu mai poate fi stopata.
Printre simptomele bolii enumeram:
- oboseala;
- umflarea picioarelor;
- umflarea abdomenului prin acumulare de lichid;
- mancarimi la nivelul intregului tegument;
- invinetirea la traumatisme minore;
- palmele de un rosu aprins;
- scaderea in greutate fara explicatie;
- dureri la nivelul abdomenului, datorate presiunii ce o exercita acumularea de lichid in abdomen, chiar si cand acesta este in cantitate minima;
- infectii frecvente;
- stare de confuzie.
Examenul medical al unui pacient suspect de ciroza hepatica este adesea suficient de elocvent, pacientii cu ciroza hepatica prezentand cel mai adesea un ficat marit la volum si sensibil la palpare. Uneori pacientii cu ciroza hepatica prezinta un colorit galben la nivelul pielii, dar si la nivelul ochilor.
Extrem de importante pentru diagnosticul de ciroza hepatica sunt analizele de sange, printre care mentionam:
- – AST / GOT – un nivel crescut indica un grad de afectare hepatica mare, insotit de moartea celulelor heptice;
- – ALT / GPT – la fel ca si in cazul AST / GOT, un nivel ridicat indica un grad de afectare mai mare;
- – LDH – nivelul crescut arata distructia celulelor hepatice;
- – FAL – nivelul crescut indica probleme in evacuarea secretiei biliare;
- – GGT – un nivel crescut indica fie consumul exagerat de bauturi alcoolice, fie probleme la nivelul cailor biliare, fie un consum exagerat de anumite medicamente cum ar fi dilantin si fenobarbital;
- – albumina si proteinele serice totale;
- – INR – aceasta analiza investigheaza productia factorilor de coagulare de la nivelul ficatului;
- – sideremia – nivelul de fier din sange;
- – anticorpi antihepatitici B si antihepatitici C.
Pe langa investigatiile imagistice cum ar fi: RMN, CT si ecografie, exista nenumarate alte investigatii invazive care s-au dovedit a fi extrem de utile atat in punerea diagnosticului de ciroza hepatica, cat si in evaluarea nivelului de distructie hepatica. Printre ele mentionam:
- paracenteza – analiza consta in introducerea unui ac in cavitatea abdominala. Cu ajutorul unei seringi se extrage lichidul acumulat. Pe langa eliminarea lichidului din cavitatea abdominala, cu ajutorul acestei analize se dozeaza cantitatea de lichid din cavitatea abdominala, dar si compozitia sa. Lichidul va fi trimis la laborator unde va fi analizat;
- biopsia hepatica – consta in introducerea unul ac lung intre doua coaste inferioare din partea dreapta. Cu ajutorul acestuia se preleva o mostra de tesut hepatic ce va fi trimisa la laborator. Biopsia hepatica este cea mai precisa analiza in punerea diagnosticului de ciroza hepatica. Mostra trimisa la laborator va fi analizata microscopic si va pune diagnosticul cel mai corect de distructie hepatica;
- endoscopia digestiva superioara – adesea pacientii prezinta vase sanguine dilatate la nivelul esofagului care se pot sparge, eliminand surplusul de sange fie pe cale orala, fie in stomac. Cu ajutorul endoscopului, un tub subtire dotat cu o camera de luat vederi ce transmite in timp real imaginile captate catre un monitor, medicul poate observa prezenta sau absenta acestor vase de sange la nivelul esofagului. Endoscopul se introduce prin cavitatea bucala, asadar aceasta analiza este extrem de invaziva, fiind suportata greu de marea majoritate a pacientilor.
Odata diagnosticata ciroza hepatica (boala incompatibila cu viata) nu va putea fi niciodata tratata, ficatul este singurul organ care are capacitatea de a se reface, insa in cazul in care distructia hepatica este majora, organul nu se mai poate reface. Singurul tratament pentru ciroza hepatica este in fapt un tratament pentru evitarea avansarii sale, dar si pentru diminuarea complicatiilor. In consecinta recomandarile pentru prevenirea complicatiilor sunt:
- – in cazul in care ciroza hepatica a fost produsa din cauza consumului de alcool, se va interzice consumul acestor bauturi in continuare;
- – se va evita consumul de alimente sarate, pentru a reduce astfel cantitatea de lichid acumulata in cavitatea abdominala;
- – se va evita ingestia de medicamente antiinflamatorii nesteroidiene (ex. Ibuprofen);
- – se vor administra diuretice (ex. Furosemid, Spironolactona) pentru a reduce acumularea de lichid in cavitatea abdominala.
In cazurile grave sau in cazurile in care pacientul dezvolta diferite infectii se poate apela si la paracenteza (procedura ce consta in evacuarea lichidului din cavitatea abdominala cu ajutorul unui ac), dar si la tratamentul cu antibiotice.
