Fructul Durian ar putea fi introdus in categoria fructelor ciudate datorita aspectului sau unic, are coaja cu tepi, dar si a celor mai gustoase din Asia. Mirosul sau este putin spus bizar (se aseamana cu un amestec de carne alterata, ceapa, usturoi, rasina, branza) insa gustul este atat de bun incat merita sa parcurgi sute de kilometri pentru a ajunge in zona unde creste acest arbore.
Este nativ din Insulele Sumatra si Borneo, sud-estul Indiei, Noua Guinee, sudul Filipinelor, Vietnam, Birmania, Thailanda, Ceylon. Fiind un arbore iubitor de umiditate si caldura, creste mai ales in jungle, in zonele deluroase, la altitudini de cel mult 600 m. Nu aparea deloc in regiunile montane.
In tarile de unde provine este considerat regele fructelor asiatice. Arborele are denumirea stiintifica Durio zibethinus si face parte ca specie din familia Bombacaceae. Fructele sunt de marimea unor grapefruit si au coaja acoperita cu numerosi tepi. In invelisul carnos prezinta multe seminte mari. In Asia si insulele adiacente este considerat cel mai important fruct, apreciat pentru gustul sau deosebit si valoarea nutritiva.
Arborele Durio zibethinus creste foarte inalt, poate ajunge si la 30-40 m in 8-10 ani. Are trunchiul drept, acoperit cu scoarta care deseori se crapa si se exfoliaza, diametrul sau poate fi si de 4-5 m. Coroana este foarte frumoasa, deasa, ramurile sunt puternice si au coaja de culoare gri.
Frunzele sunt mereu verzi, au varful ascutit si marginile rotunjite. Se aseamana cu frunzele de ficus, sunt lucioase, tari, de un verde-inchis. Florile sunt mari, de culoare alba sau in nuante maronii-aurii, parfumul lor nu este foarte placut. De regula florile miros mai intens dupa apusul soarelui, ceea ce face sa fie mereu vizitate de lilieci, care sunt atrasi de parfumul lor ciudat.
Fructele sunt verzi, apoi galbene si mai tarziu maro, au spini ascutiti, sunt rotunde, pot cantari mai mult de 3 kg. Semintele sunt mari, de culoare maro, ascunse in pulpa densa a fructului. Fructele se recolteaza cu atentie, este bine ca mainile sa fie protejate cu manusi, in caz contrar tepii lor pot provoca accidental leziuni dureroase la nivelul pielii.
Principalele utilizari ale arborelui Durian zibethinus
Decoctul din frunze si radacini are efect in tratamentul unor afectiuni datorita proprietatilor febrifuge si antihelmitice. De asemenea este de ajutor in vindecarea inflamatiilor pielii.
Sucul natural proaspat din frunzele arborelui este un bun remediu pentru scaderea febrei.
Fructul are proprietati bactericide, ajuta in tratamentul celor care sufera de astfel de infectii. De asemenea este recomandat si la animale, daca au astfel de boli provocate de bacterii.
Fructul Durian este renumit in cresterea potentei. Are proprietati afrodisiace puternice, gustul si aroma sa dau o stare de bine, pentru a atinge placerile senzuale.
In Asia fructul Durian se consuma si uscat. Se taie felii subtiri si se prajeste ca feliile de cartofi, astfel obtinandu-se gustoase chips-uri.
Cel mai popular desert din Thailanda este pe baza de fructe Durian. Se prepara o cana de orez fiert, in care se pune sirop de cocos, zahar (din trestie de zahar) si bucatele de fruct Durian. Acest desert este numit Khao Ka Ma Mi Jo Turia.
Pulpa fructului este excelenta in prepararea de bauturi racoritoare, de milkshake-uri. Poate fi amestecata cu lapte de cocos, sau pulpa de ananas si asfel gustul va fi mai placut, mai aromat, exotic.
In gastronomie pulpa fructului este utilizata la prepararea de budinci, torturi, prajituri, gemuri si alte preparate foarte apreciate in restaurantele din Thailanda si Malaezia.
Lemnul arborelui este folosit de localnici drept combustibil pentru incalzire, sau pentru afumat carnea, in special cea de peste.
In Asia lemnul este utilizat la fabricarea de ambarcatiuni deoarece are rezistenta mare la abraziune.
