Modificările gustului pot avea consecințe semnificative asupra unui om, scad calitatea vieții acestuia, deoarece senzația de gust ajută în evaluarea aportului de alimente și lichide, la evitarea consumului de produse alimentare alterate. Tulburările senzoriale cu privire la gust sunt de cele mai multe ori tranzitorii și nu necesită tratament medical, dar sunt cazuri când astfel de modificări pot semnala boli grave.
Pierderea capacității de a gusta se numește ageuzie și se produce din cauza leucoplaziilor limbii, micozelor de la limbă, glositei Hunter sau de alt tip, sindromului Sjögren, consumului unor medicamente ce au efecte secundare (ex. penicilamina, antidepresivele, anticolinergicele, antihipertensivele), leziunii nervului facial, a nervului lingual, a nervului glosofaringian sau a nervului corzii timpanului.
Dacă percepția senzațiilor gustative este greșită se poate spune că s-a produs parageuzia, o afecțiune care apare la persoanele ce suferă de boli psihice (de isterie), de glosite, parazitoze intestinale, indigestie (provocată de administrarea unor medicamente), afecțiuni neurologice, etilism cronic, dar și la femeile însărcinate.
Hiperaciditatea gastrică face ca gustul să fie acru, pancreatita cronică duce la gustul metalic, intoxicația cronică cu plumb provoacă gust dulceag. Afecțiunile gastro-intestinale, bronho-pulmonare septice și leziunile limbii și mucoasei cavității bucale sunt ,,vinovate” de gustul neplăcut în gură. Astfel de afecțiuni pot fi: stomatitele, glositele, bronșiectaziile infectate, abcesul pulmonar, cariile dentare, leziunile tuberculoase locale, stomatitele, gastrita, carcinomul esofagian, stenoza pilorică.
Cele mai frecvente cauze ale modificării gustului sunt: tulburările endocrine, afecțiunile tractului respirator superior, bolile cavității orale, tulburările metabolice, administrarea unor medicamente care au efecte secundare și altele. De asemenea, procesul de îmbătrânire a organismului poate duce la pierderea gustului, deoarece papilele gustative se atrofiază și acest proces este accentuat de fumat (care are efect iritant) nu doar de înaintarea în vârstă.
Bolnavii care fac dializă pot avea astfel de tulburări senzoriale ale gustului. De asemenea, cei care au fost diagnosticați cu hipotiroidism pot avea gustul redus pentru că o astfel de tulburare endocrină este un factor de risc pentru modificarea gustului.
Pentru tratament este important de aflat cauza care a dus la modificarea sau pierderea gustului și astfel trebuie de depistat natura tulburării de gust (dacă este ageuzie, parageuzie), apoi de exclus diferite cauze (efectele secundare ale unor medicamente, bolile endocrine, bolile metabolice, bolile gâtului, nasului, gurii, tulburările de salivație, bolile nervilor cranieni, etc.) și de stabilit diagnosticul corect.
Sunt pacienți care se plâng de alterarea gustului dar și de cea a mirosului, ambele componente contribuie la modificările gustului. Medicul va face anamneza pacientului, îl va întreba de simptome, de cum a avut loc pierderea gustului (constant, intermitent, treptat sau brusc), dacă poate mișca normal limba, dacă simte că limba este amorțită, dacă este răgușit, dacă are senzație de sufocare, stări de frică, anxietate, insomnie, depresie, etc.
Examenul fizic se face mai ales asupra sistemului nervos, la nivelului capului și gâtului și ajută în depistarea unor cauze locale ale tulburărilor senzoriale de acest fel, sau a unor simptome ale bolilor sistemice sau neurologice. Se fac și analize de laborator, analize de sânge, teste pentru depistarea anemiei, infecțiilor, alergiilor, identificarea diabetului sau a nivelului de glucoză, pentru aflarea dezechilibrului electrolitic, a conținutului de cupru și zinc din plasmă.
Evaluarea pacientului se poate face de mai mulți medici: stomatolog, neurolog, psihiatru, endocronolog și alții. Pentru reastabilirea gustului se face tratamentul bolilor care au provocat tulburările senzației gustative. Există câteva remedii naturiste eficiente în astfel de cazuri (pentru revenirea gustului) și anume: ceai de ghimbir, boia iute, ulei de ricin, nuci, gargară cu ulei extravirgin (ex. ulei de cocos), usturoi, cereale integrale, scorțișoară, zinc, oțet de mere.
