Plante medicinale – Iedera (Hedera helix)

Iedera (Hedera helix) este o planta medicinala apreciata de sute de ani si o planta de gradina foarte cunoscuta. Face parte din familia Araliaceae si este raspandita in Asia, Europa si America de Nord.

Aceasta planta cataratoare si taratoare are numeroase ramificatii de pana la 50 m, cu frunzele vesnic verzi si radacina noduroasa si adventiva. Frunzele au o consistenta tare, sunt lucioase, persistente si de culoare verde, unele au forma ovala altele rombica. Florile sunt mici, melifere, in forma de umbrelute si au un colorit galben-verzui. Fructele sunt mici, sub forma unor bace de culoare neagra, care ajung la maturitate abia in lunile de iarna. Contin 2-3 seminte si sunt toxice.

Iederea infloreste in lunile august-septembrie, traieste pana la 1 000 de ani si poate creste pe langa zidurile vechi, pe langa daramaturi, pe suporturi construite special, sau pe copaci.

In scop terapeutic se folosesc frunzele, care trebuie culese in perioada lunilor august-septembrie. Frunzele contin tanin, saponine, flavonine, substante estrogene, colesterina si altele. Substantele saponine si flavonine au efecte expectorante, antiinflamatoare, anticonvulsive si mucolitice, de aceea se folosesc pentru uz intern sub forma de ceai, infuzie sau otet de iedera.

Infuzia din frunze de iedera se prepara astfel: se pun 5-10 g frunze uscate la un litru de apa fierbinte, se lasa la infuzat timp de 15 minute si se strecoara. Se recomanda 2 cani pe zi pentru ameliorarea durerilor menstruale, a colicilor biliare, pentru tratarea bronsitei sau a tusei convulsive.

Maceratul de lemn de iedera se obtine astfel: se pun la macerat 10 g de lemn maruntit intr-o sticla cu 100 g alcool de 70º. Pentru tratarea hipertensiunii arteriale sunt recomandate 2 picaturi de 4 ori pe zi.

Tinctura de iedera se cumpara din farmaciile cu produse naturiste si este recomandata in cazuri de rahitism sau hipertrofia prostatei.

Otetul de frunze de iedera se realizeaza astfel: se maruntesc 4 linguri de frunze de iedera proaspat culese, se pun in ½ l otet fierbinte, se lasa la macerat timp de 5-6 ore, apoi se filtreaza. Sunt recomandate frectii cu otet de iedera pentru tratarea durerilor de glezna, durerilor reumatismale sau sciatice.

Decoctul de frunze de iedera se prepara astfel: se pun 500 g frunze proaspat culese in 3 l de apa si se fierb timp de 3 ore. Celulita se trateaza prin bai generale in care se pune decoct din frunze de iedera.

Ceaiul de iedera se prepara astfel: se pune o lingurita de frunze de iedera uscate la 1/4 l apa fierbinte, se fierbe timp de 10 minute si apoi se filtreaza. Se bea cald, pentru a avea un gust mai placut se indulceste cu o lingurita de miere de albine. Sunt indicate cate 2 cani de ceai pe zi in cazuri de tuse.

Ceaiul si decoctul de frunze de iedera sunt folosite la tratarea unor afectiuni de tipul: tuse, reumatism, raceli, dureri de cap, diaree, dureri de burta, dureri de ficat, umflaturi, bube.

Durerile reumatismale pot fi ameliorate prin aplicarea de cataplasme de frunze proaspete strivite, care se schimba la fiecare doua ore.

Persoanele care sufera de insolatie pot aplica direct pe piele frunze de iedera bine spalate in prealabil, in special pe zonele mai afectate de caldura solara.

Frunzele de iedera aplicate sub forma de cataplasme ajuta la indepartarea bataturilor, intariturilor pielii, negilor daca sunt tinute timp de 3-4 zile ca un pansament.

Lastarii de iedera contin o substanta care are culoarea galbena si este folosita la vopsitul tesaturilor.

Inca din cele mai vechi tipuri frunzele de iedera aveau o semnificatie aparte, la romani si la greci ele erau asociate cu vigoarea si tineretea. La noi iedera era pusa pe mormintele tinerilor decedati.