Plante medicinale – Roinita

Roinita (Melissa oficinalis) este o planta perena cunoscuta si sub denumirea de iarba stupilor, busuiocul de munte, busuiocul stupilor sau matacina. Face parte din familia Lamiaceae si este originara din zona mediteraneana si Asia de Vest.

Acesta planta ierboasa creste in tufe inalte de pana la 1,5 m, are frunzele cu miros si gust de lamaie. Florile sunt albe, infloresc din luna iunie pana in luna septembrie. In tara noastra in stare salbatica se intalneste in special in locurile uscate, in poienile din padurile de stejari, in pajistile din Mehedinti, Banat, Valcea, Gorj, Vrancea, Buzau. Ca planta de cultura se cultiva in judetele Ilfov, Constanta, Buzau, Teleorman, Timis, Prahova.

Recoltarea plantei

In lunile perioada lunilor iunie-august se culeg frunzele de la roinita chiar in momentul infloririi sau cu putin timp inainte de inflorire. Cel mai bine este ca recoltarea frunzelor sa se faca dimineata, in zilele insorite, dupa ce s-au evaporta picaturile de roua. Frunzele trebuie rupte cu grija de pe tulpinile si ramurile plantelor, fara a rupe plantele.

De la plantele la care s-au rupt frunzele la inceputul lunii iunie, in luna august se ia a doua recolta. Frunzele patate sau galbene se indeparteaza si se pastreaza doar cele verzi si bune. De la roinita se rup si varfurile si ramurile tinere ale plantei.

Frunzele se pun imediat la uscat, intinse in strat foarte subtire, in camere calde, sau poduri bine aerisite, deoarece altfel ele se innegresc. Din 4 kg de frunze verzi se obtine 1 kg de frunze uscate care trebuie sa-si pastreze culoarea verde-inchisa si mirosul placut aromat de lamaie. Frunzele uscate se pastreaza in saculeti de hartie. Unele persoane obisnuiesc sa recolteze planta intreaga, pe care o taie la 15 cm de pamant si apoi o usuca cu grija.

Preparate din roinita folosite in tratarea unor afectiuni

• Roinita este apreciata ca planta medicinala deoarece are efect aromatic, calmant, antispastic, antipiretic, antioxidant, imbunatateste memoria si activitatea sistemului nervos.
• Ceaiul din frunze de roinita ajuta la cresterea poftei de mancare, calmeaza durerile gastro-intestinale care sunt provocate de balonari si spasme, usureaza digestia.
• Frunzele de roinita proaspete mestecate in gura o perioada scurta de timp indeparteaza mirosul neplacut al respiratiei provocat de anumite boli de stomac, de dinti sau plamani.
• Cataplasmele din frunze de roinita – Frunzele se maruntesc si se inmoaie in apa calduta timp de 2 ore, apoi se aplica local pe zona afectata de herpes, se tin timp de 5-10 minute si apoi se aplica tinctura de propolis.
• Pulberea de roinita se realizeaza prin macinarea tulpinilor uscate de roinita. Se recomanda o jumatate de lingurita de pulbere de 3 ori/ zi, catre se tine sub limba 1-2 minute si apoi se inghite cu putina apa.
• Tinctura de roinita – Intr-un borcan se pun 400 ml alcool de 50 grade si 15 linguri de pulbere de roinita, se lasa la macerat 14 zile, se filtreaza si se pastreaza in sticlute de culoare inchisa. Se iau cate 50 de picaturi diluate cu apa de 3-4 ori/ zi. Tinctura ajuta in reglarea ciclului menstrual, este un bun remediu impotriva starilor de nervi, durerilor de cap si abdominale.
• Uleiul de roinita – In 1/2 l ulei de floarea soarelui se pun 15 linguri de pulbere de roinita, se pastreaza aceasta compozitie intr-un borcan inchis ermetic timp de 14 zile, apoi se filtreaza si se tine in sticlute de culoare inchisa. Uleiul de roinita este indicat pentru uz intern si extern, in tratamentul nevralgiilor, reumatismului si a durerilor de cap.
• Vinul din roinita – Se pun la macerat timp de 3 saptamani 20 de linguri de pulbere de roinita la 1 l de vin alb. Se strecoara si se consuma cate 3 lingurite inainte de masa. Acest tratament combate dispepsia si stimuleaza digestia.
• Florile de roinita contin nectarul preferat de albine, de aceea planta se numeste si iarba stupilor, iar denumirea ,,melissa” inseamna albina.
• Frunzele si mugurii infloriti se folosesc la asezonarea salatelor, pentru aromarea carnii si sosurilor.

Roinita de munte (Collinsonia canadensis) este o planta originara din America de Nord, care face parte ca si roinita (Melissa oficinalis) din aceeasi familie Lamiaceae. Planta ajunge la inaltimea de 1 m, are tulpina cu muchii, frunzele de forma ovoidala si florile albe-galbui.

Este considerata o planta medicinala, de la ea se foloseste numai radacina, deoarece alte parti ale plantei daca sunt consumate provoaca varsaturi.

Radacina plantei este apreciata pentru proprietatile ei diuretice, ea fiind utilizata impreuna cu alte plante medicinale in tratamentul unor afectiuni renale. Se spune ca ar fi o planta medicinala potrivita pentru tratarea varicelor si hemoroizilor.