Salcamul (Robinia pseudacacia)
Este un arbore care creste pana la 25 m, originar din America de Nord. Este cunoscut sub denumirea de lemn-alb, acat, pasuiele, panar, acatar, bagrin si face parte din familia Fabaceae. In Europa acest arbore se planteaza in scop ornamental in parcuri, gradini si la marginea drumurilor.
Arborele are frunzele lungi de 20-25 cm, cu 9-21 foliole dispuse de-a lungul unui ax, la baza petiolul are doi ghimpi de culoare maronie-roscata, care provin din modificarea stipelelor (frunzulitele care protejeaza mugurii). Inflorescenta salcamului este la inceput dreapta, apoi dupa inflorire este usor aplecata in jos si are forma de strugure. Florile au culoarea alba-crem, sau uneori poate fi alba-rozie, sunt lungi de 1,5 cm si au miros foarte placut. Fructul este de culoare maronie-roscata si are forma de pastaie. Salcamul creste in toata tara si infloreste in lunile mai-iunie.
Recoltarea salcamului
De la salcam se culeg florile, care se rup cu grija de pe axul principal al inflorescentelor. Folosind o scara florile pot fi culese direct din pom, sau se pot taia crengutele cu flori si apoi se pot separa usor florile de codita. Ele se asaza lejer in cosuri, fara a le apasa si se transporta in locul unde se usuca, in poduri sau alte camere bine aerisite. Nu se folosesc florile brunificate sau resturile de codite.
Florile trebuie puse la uscat in strat subtire pe foi de hartie albe, controlate si rasfirate des deoarece pot fi usor afectate de daunatori. Din 7 kg de flori proaspete se obtine 1 kg de flori uscate, care se pastreaza in saculeti de hartie.
Utilizarea florilor de salcam in tratarea unor afectiuni
Din punct de vedere terapeutic salcamul este folosit in homeopatie.
Florile de salcam contin tanin, glucide, ulei volatil, mucilag, acid organic clorogenic, acid organic cafeic.
Migrenele – Infuzia de flori de salcam este recomandata in tratarea cu succes a migrenelor. Se adauga o lingurita de flori uscate la o cana de apa fierbinte, se infuzeaza timp de 15 minute, se filtreaza si se bea eventual indulcita cu miere de albine.
Irascibilitatea – Se prepara un macerat din doua lingurite de flori de salcam la 200 ml apa, se tine timp de 8-10 ore la temperatura camerei, se filtreaza si se bea cate putin dupa micul dejun, dimineata.
Insomnia, tulburarile de memorie – Florile de salcam au efect sedativ, de aceea este indicat sa se tina in camera un buchet de flori de salcam care sunt foarte parfumate. De asemenea se poate realiza o pernuta umpluta cu flori uscate de salcam, parfumul acestor flori are un efect calmant al sistemului nervos si va induce o stare de somn.
Senzatia de arsura la stomac si alte boli ale stomacului – Se recomanda ceaiul din flori de salcam, care combate hiperaciditatea.
Preparatele din flori ajuta impotriva crampelor musculare provocate de sistemul nervos, dar si in afectiunile digetive.
Stresul – Este recomandat maceratul din flori de salcam care se prepara astfel: o lingurita de flori de salcam si trei lingurite de miere de albine se lasa la macerat timp de 20 de zile. Se administreaza cate 2 lingurite de macerat de 3 ori/ zi, o perioada de 21 de zile.
Trebuie evitat consumul de scoarta sau frunze de salcam deoarece contin toxine.
Salcamul japonez (Sophora japonica)
Este un arbore care creste pana la inaltimea de 30 m si care face parte din aceeasi familie Fabaceae. Este cunoscut si sub denumirea de arborele-de-pagode sau sofora si este originar din Asia, de unde a fost raspandit in America si Europa, ca arbore ornamental pentru gradini si parcuri.
Acest arbore are scoarta neteda, verde-inchisa pe timpul verii, cu ramuri fara spini si coroana rotunda. Frunzele sale se aseamana cu cele de la salcamul Robinia pseudacacia, insa fata de acesta are foliolele mai mici, ovale si ascutite, cu margini intregi, lungi de 3 cm si late de 2 cm. Florile sunt mici, lungi de 1,2 cm, albe-galbui sau uneori albe-verzui, cresc grupate sub forma unor inflorescente orientate in sus si sunt foarte parfumate. Fructul are forma de pastaie lunga de 9 cm, care nu se deschide si prezinta strangulari in zonele dintre seminte.
De la salcamul japonez se recolteaza bobocii florari in momentul formarii lor, in luna iulie, care sunt lipsiti de miros si au culoare verde-galbuie. Se foloseste o scara deoarece arborele este foarte inalt si se taie intai inflorescentele cu boboci. Apoi la sol se indeparteaza frunzele, bobocii maronii, resturile de pe axul floral si se pastreaza doar bobocii verzi-galbui. Uscarea se face in locuri uscate sau in poduri aerisite, asezandu-se bobocii in strat subtire pe foi de hartie. Din 4 kg de boboci de flori proaspete se obtine 1 kg de produs uscat, care se pastreaza in saculeti de hartie.
Florile de salcam japonez contin rutozida, care face parte din grupul vitaminelor P si creste rezistenta capilarelor. Rutozida se extrage pentru obtinerea unor medicamente, folosite in tratarea unor boli si afectiuni. Astfel in industria de medicamente florile de salcam japonez se utilizeaza la obtinerea unui medicament – rutina – care ajuta la mentinerea elasticitatii vaselor de sange.
Salcamul galben (Laburnum anagyroides)
Este un arbore pitic care ajunge la inaltimea de 6 m si face parte tot din familia Fabaceae. Este cunoscut si sub denumirea de grozama, bobitel sau drob si este originar din sudul si sud-estul Europei. Spre deosebire de salcamii prezentati mai sus, acesta are frunzele asemanatoare trifoiului si desi este o planta otravitoare este apreciata ca planta decorativa pentru parcuri si gradini. De la salcamul galben se folosesc in homeopatie doar fructele in forma de pastai, din care se prepara anumite medicamente ce ajuta impotriva insomniilor si migrenelor.
