Mononucleoza este o boala infectioasa care se transmite prin saliva, prin sarut sau act sexual, de la o persoana care are deja virusul la cea sanatoasa. Ocazional mononucleoza este numita si ,,boala sarutului” sau in termeni medicali ,,febra glandulara”. Agentul infectios este virusul Epstein-Barr, care a fost descoperit in anul 1964 de catre doi cercetatori virusologi Michael Epstein si Yvonne Barr.
Acesta se transmite destul de usor prin contact apropiat de la purtatorul de virus la persoana sensibila si predispusa la infectie. Dupa infectie, acest virus nu duce mereu la reactii vizibil clinic in organism, uneori infectia este greu de depistat deoarece este aproape asimptomatica.
La copii infectia poate sa nu provoace simptome in 90% din cazuri si astfel cei afectati nu prezinta semne de boala, ei produc anticorpi prin care sistemul imunitar lupta impotriva virusului. La adolescenti s-au semnalat aparitia simptomelor clare la 50% din cazuri.
Principalele simptome ale mononucleozei
Bolnavul are amigdalele marite si ganglionii limfatici de la nivelul gatului umflati. La 80% din cazuri ganglionii limfatici sunt pronuntati si durerosi pe ambele parti ale gatului. La fel sunt afectati si ganglionii limfatici din alte zone ale corpului. Apar dureri de cap, articulare, abdominale si musculare. In anumite cazuri bolnavul poate avea stari de greata, diaree si tuse.
La 50% din cazuri, pacientii aveau splina umflata, mai ales dupa 10 zile de boala. De asemenea cresterea in volum a ficatului a fost semnalata, dar fara aparitia leziunilor hepatice. Oboseala si starea generala de rau sunt doua simptome care apar frecvent in cazul bolii sarutului. Epuizarea fizica si psihica apare la bolnavul care are deja cateva saptamani de boala.
La 90% din cazuri apar stari febrile, care tin pana la 10 zile, deci o perioada destul de lunga de timp. Faringita si dispneea sunt alte manifestari ale mononucleozei. La nivelul peretelui faringelui pot sa apara pete de culoare alba. Astfel de eruptii pot fi prezente si pe amigdale, sau in cazuri mai rare s-au observat eruptii pe suprafata pielii, dar nu foarte puternice.
Boala trebuie tratata la timp, pentru ca prin agravarea ei se poate suferi de anumite complicatii. Astfel anumite organe pot fi afectate negativ, iar dintre acestea fac parte si muschiul inimii (care prin inflamare dezvolta miocardita) sau rinichii (care prin inflamare declanseaza nefrita). In cazuri mai rare inflamatia ficatului poate duce la hepatita sau chiar icter. Daca se ajunge la inflamarea extrema a splinei este foarte grav deoarece o ruptura de splina (cauzeaza sangerare puternica) necesita interventie chirurgicala.
Mononucleoza se poate depista foarte usor prin analize de sange la microscop, in care celulele albe din sange prezinta anumite modificari caracteristice. Disconfortul creat de aceasta boala poate varia foarte mult de la o persoana suferinda la alta. De obicei starile pe care le are o persoana bolnava sunt mai mult enervante decat periculoase. Foarte multi pacienti de mononucleoza sufera de oboseala intensa, stare generala proasta si alte simptome, dar si de incertitudinea ca sunt bolnavi.
Metode de tratament ale bolii
In majoritatea cazurilor se recomanda repaus la pat, odihna fiind cea mai buna metoda de tratament. Aerul proaspat este si el important pentru imbunatatirea starii generale a pacientului, de aceea camera acestuia trebuie zilnic aerisita.
Administrarea de paracetamol si ibuprofen este indicata pentru ameliorarea durerilor si scaderea febrei. Bolnavul trebuie sa consume foarte multe lichide, astfel corpul sau va fi bine hidratat si vor fi eliminate toxinele din organism.
Pentru calmarea durerilor de gat se poate face gargara cu apa cu sare sau folosi pastile de faringosept. Pentru indepartarea vegetatiilor adenoide se face gargara sau clatirea gurii cu infuzie de musetel.
Alimentatia trebuie sa fie usoara, bogata in minerale si vitamine, aceasta este o regula generala in cazul bolilor acute si in consolidarea sistemului imunitar al organismului. Nu trebuie utilizate antibiotice deoarece acestea distrug bacteriile si nu virusii (care au cauzat boala).
