Iarba fluturilor este numele unei plante de origine din America de Nord care produce niște flori portocalii atât de atractive încât atrag o mare varietate de insecte, specii de fluturi, albine, dar și păsări colibri. Acesta este și motivul pentru care a fost denumită atât de frumos. De asemenea, planta este numită și ceară-rădăcinoasă sau iarba fiarelor, are denumirea științifică de Asclepias tuberosa și face parte din familia Asclepiadaceae.
Iarba fluturilor este o plantă foarte ușor de cultivat dar și foarte atractivă. Are rădăcina în formă de rizomi, care au tendința de a ocupa tot spațiul pe care il au la dispoziție în ghiveci. Aspectul ei este de tufă ce se extinde mai mult pe verticală decât pe orizontală și poate fi înaltă de 1 m.
Perioada de înflorire este pe toată durata lunilor de vară. Are florile mici ca niște mici steluțe cu cinci colțuri și grupate în inflorescențe asemenea unor umbreluțe. Buchetele de flori sunt foarte bogate și de culoare portocalie. Planta are nevoie de pământ de grădină amestecat cu prundiș, care să fie bine drenat.
Vara, iarba fluturilor se udă mai des, dar nu în exces, iarna se udă mai rar, deoarece are nevoie de o perioadă de repaus, iar la baza ei se pune un strat de turbă și unul de frunze care au rolul de a-i feri rădăcinile de frig. Frunzele sunt verzi, au formă ovală și vârful ascuțit. Semințele sunt adăpostite în niște păstăi și prezintă pe suprafața lor niște perișori. Fiind atât de frumoasă, adesea este utilizată ca plantă decorativă în parcuri și grădini.
De la iarba fluturilor se folosește rădăcina care se recoltează primăvara și toamna. Aceasta are numeroase substanțe chimice utile sănătății și anume: beta-amirin, vibumitol, rutină, alfa-amirin, quercitină, lupeol, asclepiadin, kaempferol.
Această plantă era folosită în medicina naturistă de vechii amerindieni mai ales ca leac împotriva tusei, pneumoniei, bronșitei și altor afecțiuni respiratorii.
Importanța sa terapeutică constă în faptul că reduce inflamațiile membranelor pleurale, induce transpirația, stimulează secreția de fluide sănătoase la nivel pulmonar, facilitează expectorația și stimulează sistemul limfatic. Are efect vermifug, diuretic, expectorant, diaforetic, de combatere a viermilor intestinali și reducere a edemelor.
Acestea sunt efectele rădăcinii de iarba fluturilor foarte importante și benefice pentru tratamentul bolilor respiratorii, cum sunt: gripa, tusea, bronșita, pleurezia. Rădăcina se utilizează sub formă de infuzie, decoct pentru uz intern dar și sub formă de cataplasme și decoct pentru uz extern (în cazuri de tăieturi, răni, afecțiuni cutanate).
Cei care folosesc această plantă trebuie să fie atenți deoarece seva ei este toxică și de aceea ar trebui să poarte mănuși de protecție. Întotdeauna când se folosește rădăcina plantei în scop terapeutic este bine să se ceară sfatul unui medic deoarece planta poate fi otrăvitoare în doză exagerată. Dacă este utilizată în doză mare poate da simptome de vărsături, nefrită, incontinență urinară, cistită.
