Riscurile sarcinii dupa avort

Cand vorbim despre riscurile sarcinii dupa avort, trebuie sa facem distinctia dintre riscuri fizice si riscuri psihologice. In ziua de astazi, avortul provocat nu mai este ilegal si in anumite circumstante nici considerat imoral, fiind privit uneori chiar si ca un mijloc de contraceptie la limita, realizandu-se prin interventie chirurgicala specializata.

Astazi, aceasta interventie chirurgicala este relativ sigura, insa riscurile sarcinii dupa avort depind mult de modul cum se efectueaza interventia, de starea de sanatate a femeii care recurge la aceasta interventie, de varsta ei si de termenul la care a fost facuta operatia. Avortul facut dupa trimestrul II sau la o varsta inaintata creste dificultatile ulterioare ale femeii de a mai ramane insarcinata si de a duce la capat sarcina cu succes.

In regiunile unde avortul este legal si accesibil, avorturile nu presupun decat riscuri mici pentru sanatatea si viata femeilor, insa daca vorbim de cel ilegal, clandestin, in conditii sub standard si neigienice, acesta duce la o mare rata a complicatiilor, rezultand incapacitatea femeii de a mai procrea, diverse traumatisme sau uneori moartea.

Avortul reprezinta o intrerupere brutala a tuturor modificarilor anatomice si hormonale ale femeii in timpul unei sarcini si poate avea consecinte grave asupra fertilitatii ulterioare. Riscurile sarcinii dupa avort prespun dificultatea sau chiar incapacitatea de a mai ramane insarcinata, dar si diverse probleme care pot aparea in timpul sarcinii, printre care si probleme hormonale – de exemplu, ale glandei mamare.

Bineinteles ca avortul provocat reprezinta si o cauza principala a aparitiei infectiilor postabortive, cauzate fie de provocarea accidentala a unor leziuni cervicale, fie de curatirea inadecvata a uterului si care pot conduce la aparitia dupa interventie a sterilitatii sau pot provoca in viitor nasteri premature sau sarcini ectopice.

Cand vorbim despre riscurile sarcinii dupa avort – cele fizice – trebuie sa ne referim si la riscul de a avea in urma interventiei uterul perforat. Aceasta trauma are o frecventa mult mai ridicata in cazul interventiilor facute dupa a cincisprezea saptamana de sarcina. In caz ca in timpul controlului final – dupa operatie – se observa perforarea uterului, poate exista si riscul periclitarii intestinelor sau aparitia unor leziuni ce pot pune in pericol chiar viata femeii. Aceste rani cervicale vor avea efecte negative in evolutia unei viitoare sarcini.

Insa riscurile sarcinii dupa avort sunt mai evidente cand ne referim la sanatatea psihica a femeii. Sindromul post-avort este recunoscut aproape peste tot in lume. Aceasta tulburare a fost recunoscuta de catre Asociatia Americana de Psihiatrie, fiind definita ca un tip de dereglare anxioasa, cauzata de un stres intens, ce apare dupa un eveniment negativ, a carui evolutie se dezvolta cu timpul.( Larisa Ciochina, Constantin Iftimie, O viziune asupra vietii)

Multe femei se confrunta in urma avortului cu diverse simptome, printre care starea de depresie se manifesta frecvent prin diferite ganduri de sinucidere si nevroze, asociate cu anumite tulburari de constiinta. Aceste simptome de depresie si tulburare pot fi mai intense sau mai superficiale, fiind mai accentuate la femeile influentabile, sensibile sau extrem de tinere si fara experienta.

Unii autori arata faptul ca acest sindrom post-avort reprezinta in sine un produs al atentatului la sensul vietii, ceea ce da nastere la ganduri de autodistrugere. Starile negative diverse de dupa interventie sunt cauzate si de schimbari fiziologice – procedura provocand un anumit dezechilibru hormonal. Unul dintre riscurile sarcinii dupa avort este acela ca starea de fertilitate scazuta, care se poate instala dupa avort, accentueaza procesul de vinovatie.

Riscurile sarcinii dupa avort se refera si la faptul ca sistemul de autoconservare psihica al femeii sensibile cedeaza – multe femei, in special cele foarte tinere, dupa avort devin melancolice, bolnavicioase, triste si fara chef de viata, acuza insomnii, cosmaruri obsesive.

Ele prezinta si simptome fizice, legate de anumite tulburari psihosomatice manifestate prin dureri de cap, ameteli, dureri de bazin, tulburari intestinale, bulimie. Iar desi aceasta stare generala negativa scade in intensitate pe masura ce trece mai mult timp de la interventie, la urmatoarea sarcina exista riscul ca femeia sa se confrunte cu intense remuscari, procese de constiinta, depresii grave care pot duce chiar la ganduri de suicid.

Riscurile sarcinii dupa avort tin in special de sentimentul de culpabilitate, de vinovatie acuta care urmeaza comiterii unui avort in cea mai mare parte din cazuri. Avortul fura inevitabil ceva esential din natura oricarei femei – care este datatoare a vietii. In timpul sarcinii multe femei sunt pe deplin constiente ca in ele creste un copil real, pe care urmeaza sa il ucida prin proprie si libera hotarare.

De aici si nasterea sentimentului intens al unei enorme vinovatii, starea depresiva si de remuscare continua si aparitia unor obsesii. Un psihiatru a spus demult ca este mult mai simplu sa scoti un copil din sanul mamei, decat sa stergi gandul la copil din mintea acelei mame.

Riscurile sarcinii dupa avort se refera si la o alta idee obsesiva pe care o pot avea unele femei: aceea ca va exista o pedeapsa – divina sau nu – pentru ceea ce au facut, iar aceasta pedeapsa se va revarsa asupra copilului din pantec, care nu va supravietui sau se va naste cu diverse boli. Unele femei au acuzat infricosatoare cosmaruri in care noul nascut era dupa nastere asezat langa mama sa si taiat in fasii – cum a fost tratat inainte fatul victima a avortului.

Riscurile sarcinii dupa avort nu se refera numai la mama: si tatal si mama pot avea ideea ca din cauza avortului din trecut, nu se vor comporta bine ca parinti in viitor si nu se vor ridica la inaltimea asteptarilor. Cunoasterea faptului ca si-au ucis propriul copil poate afecta dezvoltarea unui atasament si a unei afectiuni intre parinti si copil. In urma unui avort este foarte probabil sa se dezvolte atasamentul anxios intre mama sau tata si copilul caruia i s-a permis sa se nasca. Acest tip de atasament se refera la protejarea excesiva de catre parinti a copilului, din teama obsesiva sa nu i se intample ceva rau – ca pedeapsa pentru avortul comis in trecut.

Asadar, mama care doreste sa duca la capat o sarcina dupa ce s-a confruntat cu experienta tulburatoare a unui avort, are nevoie de cat mai mult sprijin din partea partenerului si a intregii familii, de intelegere si comunicare. Iar daca experienta din trecut a avut efecte negative intense asupra ei, pentru a diminua considerabil riscurile sarcinii dupa avort, trebuie apelat la ajutorul unui specialist.