Salata verde si sparanghelul – Plante bogate in vitamine si minerale

Salata verde (Lactuca sativa var. capitata) este cunoscuta si sub denumirea de salata, laptuci sau laptuca. Face parte din familia Asteracea si este originara din Europa de Sud-Est, unde se cultiva din Antichitate.

Aceasta planta anuala prezinta muguri foliari mari cunoscuti sub numele de capatani.

Proprietatile saletei verzi si recomandari terapeutice

Salata verde are un continut bogat in minerale si vitamine, de aceea este considerata un aliment foarte valoros pentru sanatatea organismului.

• Tulburari de somn – Salata are proprietati calmante de aceea se recomanda cate o portie de salata seara, inainte de culcare, ajuta de multe ori in caz de insomnie.
• Guta, alergii – Se face o cura de toxifiere de 30 de zile cu salata verde, pentru eliminarea toxinelor, prin intestinul gros.
• Tromboflebita, ateroscleroza – Salata verde cu ulei vegetal si otet de mere are efect in reducerea colesterolului, a glicemiei, dar si in fluidificarea sangelui.
• Constipatie – Se consuma salata verde acrita cu diferite sucuri de fructe.
• Obezitate – Este recomandat sa se consume zilnic aproximativ 500 g de salata, astfel se vor accelera procesele de eliminare si se va reduce volumul de alimente bogate in calorii.
• Probleme digestive – Aceasta planta are proprietati digestivostimulatoare. Salata verde acrita cu otet de mere ajuta in digestia lenta.
• Arsuri minore, inflamatii cutanate – Sunt recomandate cataplasme locale cu frunze de salata verde.
• Alcoolism, tabagism, hiperexcitabilitate sexuala si nervoasa – Salata verde calmeaza si ajuta in controlul simturilor. Este indicata consumarea ei zilnica, la fiecare masa.

Salata creata (Lactuca sativa var. crispa) este numita si salata de frunze si face parte din aceeasi familie Asteraceae. Si aceasta planta se cultiva inca din Antichitate si este originara din sudul Europei. Planta anuala poate ajunge pana la inaltimea de 1 m, are frunzele dispuse neregulat si cu marginile crete.

Are aceleasi utilizari ca si salata verde: dreneaza si tonifica ficatul, stimuleaza metabolismul si digestia, regleaza activitatea unor glande si curata vasele sanguine. Este indicata mai ales in hepatita cronica si dischinezia biliara. Se consuma ca aperitiv, trei farfurii de salata creata inainte de mesele principale.

Sparanghelul (Lactuca sativa var. angustana) este cunoscut sub denumirea de umbra-iepurelui, face parte din familia Asteraceae si este originar din Europa, America de Nord si Asia. Cei mai mari producatori de sparanghel sunt Mexic, Peru si China.

Este o planta perena care poate ajunge la inaltimea de 1,5 m, traieste 30 de ani, are frunzele in forma de solzi si fructele mici, rotunde si rosii. Fructele sparanghelului nu se consuma deoarece sunt otravitoare. Sunt cunoscute trei varietati de sparanghel: verde, alb si rosu. Varietatea rosie este originara din Italia, fiind numita Violetto d’Albenga, iar comparativ cu celelalte tipuri contine mai putine fibre. Astazi sparanghelul a devenit o leguma foarte populara, de asemenea folosita mult si ca planta medicinala, inca din Antichitate.

Proprietatile si utilizarea plantei

Sparanghelul contine: apa, lipide, proteine, glucoza, asparagina, minerale (potasiu, fier, mangan, fosfor, calciu, brom, fluor, cupru, iod) si vitamine (A, B1, B2, B3, B6, C si K).

• Boli de rinichi, insuficienta hepatica, dermatoza, icter –  Este un bun drenor renal, hepatic, al pielii, plamanilor si intestinului.
• Dureri dentare, reumatism, boli de nervi – Sparanghelul are proprietati calmante, amelioreaza durerile.
• Anemie – Are efect remineralizant. Este un produs usor digestibil, are proprietati diuretice si depurative.
• Vascozitate sanguina – Este un bun fluidifiant sanguin.
• Un bun afrodisiac – Datorita proprietatilor si formei sale, sparanghelul era considerat o planta afrodisiaca inca din Antichitate.

Tulpinele de sparanghel sunt fragede si foarte gustoase, de aceea se folosesc foarte mult in bucataria de traditie chineza, italiana, franceza etc. Pot fi preparate in diferite moduri: aburite sau fierte in apa cu putina sare, frigerate pe gratar pana devin crocante, coapte in cuptor cu putin ulei vegetal, sau prajite la tigaie in ulei sau unt.